Arcadia

Nu te întoarce.

De fapt, nici nu te mai gândi că ai face asta.

O să ajungi să răceşti de la frigul din inima ta.

Ştiu că nu mai am cum să fac nici măcăr un pas spre tine, pentru că aşteptarea a devenit regret.

Am pierdut dragostea pe care o iubeam cel mai mult.

Am învăţat să trăiesc, pe jumătate moartă.

Cineva mai întreabă de mine, dacă mai pot să fiu găsită undeva. Dar am crescut prea puternică, deci nu mai exist. Nu aşa cum vor ei.

Nu pentru ei.

Dar nici pentru mine.

Mi.a luat prea mult doar ca să învăţ cum să fiu bine.

Vreau ce e singur în mine să dispară.

Am înţeles cât de greu poate să fie să te schimbi.

Nu mai am nici măcar putere să vreau să mai schimb ceva.

Câte lacrimi fac o mare?

De când am început să mă simt oarecum binecuvântată cu un blestem?

La bine şi la rău ştiu că indiferent ce se va întâmpla, o să am cuvinte ce trebuiau să fie spuse, dar poate că nu am să le spun niciodată.

Lasă-mă să mă duc singură pe un drum pe care nici un om nu s-ar duce. 

Am nevoie de asta.

Vreau asta.

Acum.

Vreau să ştiu că tot ce nu am spus o să rămână undeva, pentru cineva, oricine, ca un dar.

De ce?

Pentru că tot ce nu am spus o să conteze cel mai mult.

De ce nu zic?

Pentru că nu pot. La propriu, şi fizic, nu pot să spun. Mintea şi corpul meu încep să nu mai coopereze atunci când trebuie să vorbesc, şi totul se duce de râpă, aşa că nu mai încep.

Mi-e frică să mă apropii de cineva, urăsc să fiu singură, îmi doresc să simt că nu mai simt nimic, cu cât ajung mai sus, cu atât mă duc mai jos, nu pot să îmi înec demonii, au învăţat să înoate.

Mi s-au spart toate speranţele în tavan. Iarăşi.

Vino mai aproape, ca să mă auzi mai bine. Vino lângă mine ca să mă auzi cum urlu în tăcere. În vorbele mele şi în lacrimile tale.

Am desenat vise împreună, deşi ştiu că ai uitat asta, sau deja nu îţi mai pasă.

Vreau să culeg o mie de gânduri...

"Mai ai o singură noapte în care să fi tot ce vrei."

Zâmbeşte-te prin şi pentru dragoste.

În loc să ne lovim de stele, ne punem piedică.

Omul ăsta poate să plângă, poate să râdă, dar e cel mai fericit când scrie..

N-am pictat noi împreună frumuseţe distructivă?

"Hai, spune-mi tot ce şti despre suferinţă, că acum câţiva ani ştiai mult mai multe decât mine, vreau să văd cum e acum."