Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 18 octombrie 2012

Poate un fel de "tu" si "eu"

Da, stiu.
Iubire, o iei de la capat si ma faci sa te iubesc.
Te am pe corp, si ca tatuaj, dar te am pe tine.
Mai lasa-ma in noaptea asta cu tine.
Stiu, am spus de multe ori, dar mai lasa-ma si acum.
Vreau sa iti spun nu, dar corpul meu iti spune da.
Vreau sa iti zic sa termini, dar parfumul tau ma face sa imi pierd mintile.
O sa ma trezesc de dimineata si o sa ma urasc de moarte.
Vreau atat de mult sa fi aici si sa imi ti de cald, sa pot sa iti zic ca asta imi incalzeste inima bonlava.
Sa adorm cu amintiri se simte din ce in ce mai rau.
Sa ma trezesc fara tine nu se simte in regula.
Nu stiu ce crezi sau unde esti, sti ca sunt aici. 
In acelasi loc in care am fost mereu.
As vrea sa pot sa vorbesc cu tine asa cum o faceam inainte.
Nu acum...
Nu azi...
Nu maine.....
Daca as putea sa fac totul ok, te-ai fi intors deja.

O sa fiu mereu aici pentru tine.
Cand te vad ca zambesti, ma abtin sa plang.
Nu o sa te las sa cazi.
O sa stau mereu cu tine.
Nu vreau decat sa fi mandru de mine.
Nu pot sa ma prefac ca sunt ok, pentru ca nu sunt.
Imi pare rau, nu pot sa fiu perfecta.
Da, poate vorbeste betia din mine acum, de fapt, sigur asta e.
Dar e adevarat.
Trezeste-ma cand o sa se termine.
Nu esti singur.
Nu ai fost niciodata.
Caut semne de la cei pe care ii iubesc.
Nu mai am nimic ca sa traiesc.
Dar de data asta, vreau sa sti ca nu esti singur, ca e mult mai mult de atat, si tu sti asta.
Nu caut nimic.
Decat pe mine.
Am ochii verzi acuma, si tu sti ce inseamna asta.
Vino aici... Tu mai auzi ceva?
Da...niciodata nu a batut...


decat cand erai langa mine...

miercuri, 17 octombrie 2012


Cum ramane cu tot?
Planuri...
Sperante...
Vise...
Ce voiam amandoi sa ducem la capat...

Vreau sa iti aud vocea, sa nu ma lasi singura in patul asta atat de gol, sa nu mai am doar vaga impresie ca te simt cum imi respiri pe mana, sa stiu ca nu sunt singura.
Da...imi lipsesti.
Da...tin la tine mai mult decat ai putea sa iti imaginezi...
Dar nu pot asa. Sa nu stiu nimic, nu-i ce aveam in plan.
Poate asta e cea mai personala postare a mea pe blog-ul asta, de cand l-am facut si am postat pentru prima oara, dar imi vad blogul ca fiind cel mai bun prieten al meu, si singurul care e mereu acolo.
Da, stiu, nu am viata.
Sa adorm cu aminitiri e din ce in ce mai greu.
In noaptea asta o sa ating stelele, pentru ca acolo e cineva care mi-e dator.
As vrea sa te aud, sa stiu ca imi zici mie ceva, sa pot sa te ating, sa stiu ca inca esti al meu.
Ia tot, poza cu noi, ce e langa calorifer la tine acasa, ce am uitat in patul tau, ia-le. 
Poti sa uiti de ele, poti sa faci ce vrei cu ele, atata timp cat stiu ca nu ai uitat de ele, nu pentru moment cel putin.
Uite ce am facut...Puteam sa jur ca asa va fi.
Poate o sa ma intorc, dar nu o sa fie datorita tie.
E ceva intre mincinosi ca noi doi, ceva ce a luat foc din prima.
Nu e nici un alt loc unde as vrea sa fiu decat acasa.
Acasa e acolo unde ti-e inima, nu-i asa?
Acasa e la tine in brate.
Am fost tot ce am putut pentru zambetul tau.
Nu stiu cat de bine a mers, dar aparent nu a mers deloc bine.
Nu stiu de unde sa incep..
Am vrut sa dau foc la tot..
Nu pot.
E ceva in mine ce spera la mai bine.
Banuiesc ca aici tre' sa apara un "Adio, o sa ma inec in linistea asta fara lege!"
Nu stiu...