Smile

 

Gasesc cele mai stupide motive sa zambesc , si o stiu bine.

Am un motiv pentru care inca mai zambesc , cand majoritatea dintre voi ati uitat.

Din ziua aia , mi-a fugit pesimismul  , macar pentru ceva timp.

Esti motiv pentru care inca mai sunt aici .

Ai fost de cand am venit la tine , desi nici nu stiam ce-i cu tine acolo.

Stii ca sunt nebuna , fac ce vreau , cand vreau , pierd controlul lucrurilor , dar am totul sub control pana la urma.

 Nu pot fi puternica.

Dar cu el , nu-i asa rau .

A inceput totul din nou .

Dupa peretele asta , s-a dus dracu totul.

Toate cuvintele care inca imi circula prin cap.

Esti mereu aici , acolo .

N-a fost una din persoanele care sa intre cu bocancii plini de namol in viata mea , sa ma invete o lectie ,sau sa ma foloseasca , si dupa sa plece .

Am apreciat lucrurile marunte la oameni , desi ma pierd in detalii.

Am pus in fata lor totul , ca dupa sa regret .

Cand si unde si cum am inceput sa nu mai functionez cum trebuie ?

Vad totul prea luminat , din cauza viselor.

Acum , nu simt nimic.

Ma uit la tot timpul asta care a trecut pe langa mine , fara niciun sens.

Ce dracu am facut in tot timpul asta?!

In afara de lucruri fara sens ,care nu meritau sa fie facute...

Ce-o sa mai ramana din mine?

Nu mai tre' sa mai pun la suflet ce-mi zic tarziu in noapte...

Poate chiar sunt cel mai mare dusman al meu...

Tu ce vezi intr-un spatiu infinit si alb?

Eu vad speranta ca nu s-a dus totul inca.

Caut trecutul , prezentul , doar ca sa evit viitorul.

Trebuia sa inteleg , dar de ce doare atat de tare?

Stai...ce caut ? nu mai vad clar nici eu.

Am vrut sa ating locul in care lumina e puternica.

N-am reusit inca.

Am vazut visele alea de cand sunt doar un copil .

Nici acuma nu s-au epuizat culorile.

Am fugit spre visul ala maret, am dat de persoane incredibile , si nici ca am mai facut ceva.

"Nu esti singura ! Arata-ti curajul !"

Zambet melancolic aruncat in gunoiul altora

Vă pun în faţă cu mândrie această reuşită numită singurătate .

Am căutat , sincer , acel ceva mereu.
E în regulă să te târăşti ca să îţi împlineşti visele , atâta timp cât mergi tot înainte fără să te uiţi la trecut.

Nu sunt eu in măsură să spun cuvinte măreţe , dar iată că o fac.

Puteţi să comentaţi , sau nu , oricum , tot spun ce vreau să zic.

Am crezut mereu că e ok să nu am încredere decât ăn mine însumi , dar acum mi-am dat seama cât de mult am greşit când am dat cei mai minunaţi oameni pe care i-am întâlnit , la o parte de lângă mine.

Îmi ţin cu mândrie , în vederea tuturor oamenilord , rănile care au de la 10 ani vechime , până la cele care mai mult de 2 luni nu au , şi singurătatea mea.

Astea au fost aripile mele , cele ale libertăţii prost judecate.

Am fugit de idealurile mele , mai ales cele la care puteam să ajung.

Am o familie care are grijă de mine , deşi nu ar trebui să fiu aici , şi am prieteni minunaţi -în viaţă , sau morţi .

Mi-am  pierdut timpul scufundându-mă în fiecare zi.

Sincer , a fost greu.

Chiar nu mi-am dorit să fiu eu .

Niciodată . 

Nici acum nu vreau.

Mi-a fost mereu frică de trădarea altora , motiv pentru care am şi avut parte de ea.

Mai mult decât era necesar.

Nu am uitat cine sunt , dar încerc de mult prea mult timp să mă schimb.

M-am minţit.

Am avut momentele mele în care am uitat cine sunt de fapt.

Uneori trebuie să arăţi putere si curaj , pentru că şi să te bazezi pe alţii e important.

Răneşti.

Eşti rănit şi ai momentele tale în care vrei să plângi , aşa că uită-te la cer şi urlă-ţi durerea.

Dialogul nebunilor

- Hei...
-Hei. ce cauti aici ?
-Ce credeai ? Ca te las singura ?
-Sincer , speram.
-Scanteia dintre mincinosii ca noi se aprinde ca o flama.
-Ce vrei sa zici ?
-Stii prea bine.
-Nu stiu.
-Nu vrei sa recunosti. Aici voiai sa ajungi ?
-Adica?
-Sa te inlocuiasca oamenii instant , si sa nu apeleze la tine decat daca au nevoie de ceva?
-Ma , nu voiam sa fie asa , deci , nu , nu voiam sa fie asa.
-Atunci ?
-Atunci ce ?
-De ce ai lasat sa se ajunga asa?
-Incontrolabil...
-Pe dracu ! Am mai avut discutia asta , si vina nu e buna , doar ascunde adevarul .
-Stiu...
-Acum ma auzi... In mintea ta am vorbit mult , dar nu m-ai ascultat niciodata.
-Minciuna asta nu valoreaza nimic , si o stim amandoi prea bine.
-Si ? Vrei sa nu te mint? Chiar vrei sa iti spun tot adevarul , cel de care esti constienta dar pe care nu vrei sa il auzi ?
-As prefera. Daca tot esti in mintea mea de atata timp  , ar trebui sa stii ca intotdeauna am preferat adevarul decat sa fiu mintita.
-Sunt tu , sunt eu , sunt noi , sunt ei , sunt voi. N-am existat decat in mintea ta , in nebunia ta prematura . Iti fac viata un iad . Te-am pus sa faci multe , ca sa te vad cum suferi. Nu sunt unul din cei buni .  E normal sa ma port asa ? Da , e , crede-ma . Nu esti nici ultima si nici cea mai rea concluzie la care am ajuns , cand am incercat sa omor oamenii care ma aud. Nu mi-am cerut niciodata scuze , si nici ca am s-o fac . 
-TACI !
-Ai vrut sa auzi adevarul , poftim. Lasa ca mai vorbim noi in curand.