Mi-ar placea sa stiu mai multe despre mine.
Sa stiu ca am atatea de descoperit singura legat de mine ma inspaimanta groaznic.
Mai ales pentru ca sunt constienta ca nimeni nu ma poate ajuta cu lucrul asta.
Intr-o mie de vieti, o mie de lumi, in orice varianta a existentei mele, cel mai probabil te-as alege din nou.
Stiu ce si cum ajung, si nu imi place asta.
Dar, in acelasi timp, am senzatia ca asa ar trebui sa fie defapt, si ca nu as putea sa mai fiu altfel. Intr-un oarecare fel e atat de gresit, incat e bine.
Da, trebuia sa te iubesc cand am avut sansa. Stiu doar ca nu regret ca am ajuns sa nu mai discutam unul cu altul, pentru ca asa esti tu fericit.
Uita-te in ochii mei.
Habar nu am unde ma duc, daca am sa ajung acolo vreodata.
Pot sa alerg, dar stiu ca nu am sa scap niciodata.
De fapt, nu stiu daca am sa scap vreodata.
Cel mai bine zis, nu stiu nimic. Stiu doar ca inca mai traiesc, deci ca am vrut asta, ca nu imi convine mai nimic, chiar daca nu fac nimic in sensul asta, si nici macar nu incerc sa schimb ceva.
Cred ca e cel mai rau sa ajungi sa iti fie atat de dor de o persoana, incat sa incepi sa te uiti peste vechile poze cu ea, vechile mesaje de la si catre ea, sau chiar si statusuri mai vechi. Si zambesti, dar mai apoi intervine durerea, pentru ca sti ca nu ar trebui sa te uiti in urma, dar nu te poti abtine, pentru ca sti ca a insemnat ceva pentru tine, si credeai ca o sa tina.
Si stii ce e mai rau decat sa te simti suparat, trist, fericit, sau orice altceva?
Sa nu simti nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu