Mi-ai jurat drumuri în noapte.
Sentimente-undeva între zero şi absolut.
Sunt genul de om de care ai mei ar fi vrut să mă ţin departe.
Şi ştiu asta.
Şi inima mea e supărată pe mine.
Poate că nu mai poate nici ea.
Oare Dumnezeu, sau Alah, sau oricum vrei să îi zici e trist vreodată când se uită la noi ?: Eu am muncit atât de mult la tine...Cum să te urăşti?"
Eşti, ai fost, şi o să rămâi arta mea. Şi poate singura mea inspiraţie.
Ascultă-mă aşteptând. Orice. Ce vrei. Dacă vrei.
Vreau să fac ceva anul ăsta. Şi să conteze. Pentru mine.
Vreau să pot să schimb tot. Chiar şi pe mine.
Dragă, e prea frig afară, dar am un milion de moduri de a muri. Bagă-te înapoi în pat, cât eu mă îmbăt.
Lasă-mă să îmi arunc secretele, cât nu o să ştiu de mine.
Am nevoie de ceva, dar nu pot spune ce.
Sub mâneci e roşu, de la toate adevărurile pe care le-am ascuns de alţii.
Să fac mişcările care trebuie, atunci când trebuie.
Atât şi nimic mai mult.
Vreau îngeri din hârtie.
Prea târziu, şi prea inutil ca să îmi cer scuze.
Lasă-mă să mă descurc cu problemele mele aşa cum ştiu eu.
Degeaba încerc să văd altceva, nici măcar nu-mi aduc aminte de ce, sau cum de am ajuns aici în noaptea asta.
Nu, nu suport nimic din ce se întâmplă.
Am greşelile mele, niciun loc în care să plec, o noapte care se consumă.
Oamenii urau când întorceam ţigările în pachet, pentru noroc.
Am să păstrez nişte loc pentru inimaginabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu