Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Letters from the known

"Lasă-mă să îţi spun despre cum te iubeşte cineva decât atunci când râzi, pentru că ai un râs contagios. Cum s-a îndrăgostit de zâmbetul tău, care de fiecare dată când apare în mintea cuiva e la fel de frumos. Se îndrăgosteşte de discuţiile voastre de la 1 dimineaţa, când timpul trece prea repede. Se îndrăgosteşte de glumele tale, pe care şi le aduce aminte câteva zile mai târziu, dar sunt la fel de amuzante. De felul în care poţi să fci ziua cuiva mai bună, chiar dacă cu un minut în urmă voia să plângă. De fiecare secundă pe care o petrece cu tine, deşi ştie că o să vrea mai mult de atât. Cred că ar putea oricine să se îndrăgostească de tine atâta timp cât vede toate părţile pe care tu le-ai ascuns de lume. Dar nu cineva care să se prefacă. Nu. Cineva care să te iubească la fel de sincer şi cu tot, mai ales absolutul tău, cu tot ce eşti, ce vrei să fi, si ce te-au făcut să fi.
Poţi să fi cât de tăcută vrei, într-una din zile, cineva tot o să te găsească.
Ştiu că te simţi cel mai rău atunci când îţi dai seama că persoana pe care o vrei cel mai mult nu te vrea înapoi, te înţeleg perfect. Mai ales pentru că ştiu despre ce fel de regret vorbim. 
Ţi-aş recomanda să nu mai aştepţi o persoană care şti că nu se va mai întoarce. Adu-ţi aminte de cartea voastră plină de coincidenţe. Ăsta e cam primul semn că tot ce s-a întâmplat până acum fost o pură coincidenţă şi nimic mai mult. De ce nu vrei să accepţi asta?
În lumina rece a dimineţilor în care mă trezeam lângă tine, tu erai absentă, dar mă simţeam perfect.
Pielea ta se scarpină de ziua de mâine.
În lumina rece....
Poate te aşteaptă o zi de mâine mult mai bună, de ce nu vrei să accepţi asta?
Am uitat când e ziua ta.
Nu ar trebui să beau, ştiu.
Sunt un dezastru, dar ştiu că te pot iubi mai mult ca oricine, şi mereu am fost eu însumi, deşi ştiu că magia e cea mai bună.
Nimeni nu îmi ştie secrete şi inima aşa cum o faci tu.
Habar nu am ce fac, sau unde mă duc, de unde vin. Sincer.
Te pot face să iubeşti.
Dar ştiu că nu mai vrei să ai nevoie de emoţii, aşa că nici nu încerc.
Spune-mi că o să rămâi, pentru că am nevoie de tine. Şi înainte să pleci, îţi spun că ţi-am răspuns sincer la tot.
Nu vrei să adormi lângă mine când am mâinile reci?
Ca să fiu sincer cu tine, nu am avut niciodată mai mult decât nişte braţe în care să te ţin, urechi să te ascult de fiecare dată când ai nevoie, şi o inimă ; o inimă care abea aşteaptă să te vadă iar. Nu am avut niciodată cuvintele potrivite pentru tine.
Nu ştiu, eşti complicată în toată simplicitatea ta. Eşti minunată tocmai pentru că nu atragi nici un fel de privire, pentru că nu oricine vrea să fie ca tine, pentru că nu crezi că existe fete care să vrea să fie ca tine, eşti minunată pentru că stai în vârful lumii, pentru că eşti acolo sus, dar nu îţi dai seama. Evenimentele care te-au adus aici sunt regretabile. 
Ia scrisoarea asta şi citeşte-o cu oasele, de la cineva care ştie că eşti deasupra lumii.
Trăieşte în continuare fără să îţi pese de omenire, ci de oamenii care contează. Ai jucat cele mai riscante jocuri, te-ai jucat cu moartea şi ai câştigat. Ştiu că vrei să te izolezi ca să nu cunoşti pe nimeni, să nu mai dezamăgeşti pe nimeni.
Ai anulat orice voiai să fi.
Vreau să pornim un război împreună.... "
Sh. Yu.

Trimiteți un comentariu