Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

duminică, 28 iunie 2015

Am investit prea mult timp în toate astea, ca să le las acum să dispară. De fapt, nici nu cred că ar dispărea, ci doar s-ar face nevăzute pentru puţin timp. Sau mai mult. Nu ştiu.
Acorduri de pian şi vioară? Nu, nu prea cred. Mi-ai urat să găsesc pe cineva care să mi le ofere, dar nu vreau asta. Vreau cu totul şi cu totul altceva.

"Vrei ochelarii mei?" şuierat un fel de dorinţă care nu ştiu ce era de fapt.
"Nu, mi-e bine."

Dragă, nu te îndrăgosti de mine. Ăsta ar fi singurul sfat pe care oricine ţi l-ar da, dacă ai întreba. Nu, nu am să mă complic să-ţi explic de ce, de cum, de unde până unde. E o poveste mult prea lungă pentru cât de inutilă e de fapt.

"Ţi-ai asuma un risc destul de mare, dacă ai ştii că ar putea ieşi ceva mişto din chestia aia?"
"Depinde.."
A, da! Acel magic "depinde" care ruină orice fel de vis pe care aş putea să-l am, sau speranţă care a mai rămas. Ador momenetele alea când mă uit la tine, şi tu eşti jumătate sau trei sferturi adormit. Pentru că eşti foarte calm. Cam la fel cum e vremea înainte de furtună. Nu, nu a venit nicio furtună până acum. Ştiu, la un moment dat o să vină, dar pot să mă bucur până atunci. Şi tu nu ai nici măcar un cuvânt de spus aici.

Pentru că femeile strică bărbaţii. Cocoloşindu-i, oferindu-le totul pe tavă, spunând "nu, nu e vina lui, e vina mea", "lasă că aşa e el", "ştiu că mă iubeşte chiar dacă a făcut X chestie".... Sugi pula, eşti o retardă dacă crezi căcaturile pe care tu singură ţi le spui, ca să îi iei apărarea! Şi ştii de ce? Nu ştii, evident. Pentru că ăla nu mai e bărbat, la fel cum aia nu mai e iubire. A, ok, îţi convine să stai 3-4 ore să bei un suc, în timp ce el stă să bea 14 beri pe banii tăi? Îţi meriţi soarta. Retarda pulii mele....

Mă simt foarte hateriţă de ceva zile încoa' şi nu ştiu de ce. Sau, nu vreau să realizez de ce.
Pula mea, nu-mi convine, nu ar trebui să mă mai intereseze. Aşa ar fi normal, nu? E fix ca pula, că nu merge aşa.
Mi-am pierdut metaforelele, comparaţiile, hiperbolele şi orice altceva. Mi-am pierdut o muză? Care? De ce? De unde până unde am muze?
Muze mute poate, dar nici măcar una care să-mi inspire altceva?
Mă simt cam la fel de hateriţă cum e toată lumea pe Facebook zilele astea, pentru că, aparent, sunt foarte deranjaţi de faptul că în state e legală căsătoria între persoane de acelaşi sex. Vă doresc să aveţi copii gay, şi să trebuiască să treacă prin aceeaşi ură pe care voi o afişaţi pentru că sunteţi o naţie de încuiaţi la minte, şi de ipocriţi.


Futu-vă religia....
Trimiteți un comentariu