Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 22 iunie 2015

22

"Am încercat să nu mă mai gândesc la tine."
"Şi cum merge?"
"Păi, am băut o sticlă de vodkă doar ca să-ţi uit numele. Măcar o secundă."
"Şi, a mers?"
"Eşti retard?! Îţi scriu şi vorbesc în acelaşi timp."
"Cu cine dracu ai băut?"
"Cu A."
"Aham..."
"Nu mă lua cu aham...! Zi ce ai de zis!"
"Ţi-am mai zis o dată, şi te-a durut fix în cur! De ce pula mea să mă mai chinui, când oricum eşti retardă şi îţi bagi pula în tot ce zic?"
"Pentru că ştii că nu îmi bag pula. Mi-ai zis să am grijă dacă ies să beau cu el, să am grijă ce fac. Ce pula mea crezi că am făcut?!"
"Păi, să vedem: eşti o tipă care arată bine şi care iese să bea vodkă cu un tip. Oare ce poate să se întâmple?"
"Nu fii retard. Ştii că nu s-a întâmplat nimic. Ţi-am promis că nu o să se întâmple nimic."
"Şi eu de ce ar trebui să te cred?"
"Pentru că şi eu te cred când îmi spui că nu o să mă înşeli, şi pentru că am încrederea aia oarbă în tine. De aia! Termină şi nu mai fii atât de retard, ştii bine cât am aşteptat şansa asta, şi că nu vreau să se ducă dracu' tot, pentru că unul din noi, eu, e handicapat!"
"E prima oară când te văd nervoasă. Şi eşti frumoasă...."


Mă priveai în linişte şi culori, în timp ce mă bălăngăneam prin cameră, căutând ceva, cel mai probabil alt fel de alcool, dar nu ştiu sigur. După vreo 10 minute în care am căutat fără ţintă te-am întrebat unde dracu ai pus berea. "Eşti beată. Stai jos."
"Nu mă lua cu d-astea. Unde ai pus-o?"
"În maşina de spălat."
Iar mă iei cu jocul ăla dubios al tău, în care nu ştiu cine eşti sau ce vrei. Aştept să mă trezească cineva, să te trezeşti şi tu cu mine. Să ne amintim de noi doi, de noi toţi. Pentru că ne înjurăm dar ne iubim.
"Zi ,în pula mea, n-am chef de jocurile tale dubioase!"
"Uită-te şi ai să găseşti."
Mă enervai că erai aşa calm. Am renunţat, m-am aşezat pe lângă tine.
"De ce te dai bătută? De ce renunţi şi cine eşti?"
"Ăsta e alt joc de-al tău?"
"Răspunde."
"Pentru că nu vreau jocurile tale, şi aş prefera să-mi spui direct. Până la urmă, cât te costă să visezi?"
"O viaţă."

Ai crescut, şi nici măcar nu mă refer la vârstă. Am ridicat o mână pentru noi, apoi am lăsat-o jos, pentru că oricum nu schimbă nimic.
"Vreau la mare."
"Hai să mergem."
"Avem muncă. Ai, de fapt. Pentru că nu m-a sunat nimeni deocamdată."
"Ai şi tu dreptate. Dar, mergem vara asta, ok?"
"Mergem."



"Ştii că niciodată nu mă aşteptam la asta ,nu?"
"La ce?"
"Mă aşteptam să nu însemn nimic pentru tine, chiar dacă eram dispusă să încerc o eternitate."
"Însemni prea mult."
"Schimbăm  nişte vise pentru altele?"
"Hai să le facem noi!"


Vanilie şi scorţişoară aruncate prin cameră, alături de vânătăile mele şi hainele tale.


"Mâine am să te iubesc mai mult ca azi, dar lasă-mă să te gust."
"Lasă-mi aceleaşi semne pe care mi le-ai lăsat şi până acum."

Niciun comentariu: