Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 27 august 2010

Visele devin realitate


"Deobicei nu crezi pana nu vezi cu ochii tai daca se poate" <---cum zice Spike.
Am intalnit oameni care chiar m-au impresionat prin visele pe care ei le aveau. Simple , complicate. Mai mult pentru ei decat pentru altcineva.Vise pe care le voiau reale pentru a se simti ei bine. Nu pentru ce insemnau pentru altii.
Sunt multi dintre ei care au cautat prietenie , iubire , incredere , intelegere , in alte parti decat in cele in care erau atunci cand i-am cunoscut eu.
Si m-au impresionat. Nu prin ce ziceau , ci prin ce isi doreau , prin ce insemna pentru ei lucrurile marunte pe care mai toti le privim ca pe niste mofturi , si nimic mai mult.
Ar fi o femeie , destul de batrana , care isi dorea din tot sufletul sa poata sa ajunga in Anglia , la fiica ei . Are 83 de ani. Am vrut sa scriu despre ea , pentru ca m-a impresionat , dar nu am mai scris... Ma rog. Revenim. Acum doua zile m-am intalnit cu ea pe strada , am vorbit , ne-am dus in parc si am mai discutat , si m-a anuntat ca pana la urma o sa plece pe 30.08.2010 in Anglia.
-Ma bucur pentru dumneavoastra.
-Multumesc.
-Si stiti unde sta fata ?
-Nu.
-Va asteapta in aeroport?
-Nu.Nu stie ca vin.
-Cunoasteti pe cineva acolo?
-Nu.
-Cu cine mergeti?
-Cu singurul meu prieten.Catelusul meu.
-Nimeni altcineva?
-Nu.
-Cunoasteti tara , zona?
-Nu.Dar o sa ma descurc eu. Important e ca o sa plec.Asta e ce imi doream , visul meu.
Urmatorul ar fi Zola [un prieten].Voia tatuaj.Desi nimeni din familia lui nu e de acord.Cum am spus , pentru unii ,pentru voi , cei care cititi , poate pare un moft si atat.Eh , pentru el era visul lui. Si si-a facut tatuajul.Chiar daca maica-sa o sa aiba un soc cand o sa il vada... Si ma bucur pentru el.
Urmatoarea tipa . Am cunoscut-o fara sa vreau , in parc , pentru ca avea chef de vorba , si statea langa mine pe banca. Isi dorea sa ajunga in Cluj , la mormantul bunicului ei .Nu a fost la inmormantarea lui si omul ala era cel mai important pentru ea , cel la care tinea cel mai mult . Si ieri a plecat spre Cluj.A promis ca o sa ma sune azi , cand vine inapoi in oras , ca sa mai iesim la o tigara impreuna.
Deeeci... Ai un vis? Sigur , doar toti avem. Asa ca lupta-te ca el sa devina realitate , lupta pentru el , pentru tine , nu pentru altii. Lupta , mai ales daca tine de fericirea ta ca el sa devina real , sa nu ramana la stadiul de vis neimplinit.
Trimiteți un comentariu