Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 18 august 2010

Cauta-ma ca sa ma gasesc.


Si aici nu gtlumesc. Nu-mi pasa cum intelegi tu asta , stiu foarte bine cum percep eu . Cauta-ma. Jeryy , tu stii , sau macar iti dai seama , ce fel de persoana sunt , ce mentalitate am si tot restul . Eu nu . Recunosc ca nu ma cunosc. Poate ca nici macar nu am incercat atat de mult ca sa ma cunosc. Dar stiu anumite lucruri la mine , care ma enerveaza.
Traiesc in fiecare zi cu toate umbrele stravezii langa mine , iar eu merg inainte si umbrele raman in aceleasi locuri , cand ochii imi sunt scaldati in asa numiti prieteni care s-au abonat la viata mea , neconditionat. Sunt ca toti adolescentii. Sentimentala si visatoare. Degeaba tot incerc sa ma ascund. Sunt ridicola. M-am chinuit sa imi scot din suflet aceasta stare , slabiciune , care se numeste melancolie. Sunt melancolica. Deci sunt ridicola.Sunt lipsita de vointa , incredere , personalitate.Dovada faptului ca duc lipsa de vointa o am chiar in clipa asta . In loc sa lupt impotriva imbecilitatii nostalgice de august , eu scriu totul pe un caiet pe care nimeni nu il va citi niciodata.
Dar nu trebuie sa gandesc. Nu trebuie sa gandesc. Trebuie sa scriu.
Cred ca niciodata nu m-am impacat cu ideea ca nu am reusit sa fac un anumit lucru . Niciodata nu mi-a placut sa am prieteni.Nu am vrut sa imi pun sufletul pe tava in fata unor oameni livizi si melancolici. Mandria ca port in mine o taina pe care nu o cunoaste nimeni , imi era de ajuns.Dar nu a fost asa. Mi-am cautat si eu , ca toti oamenii slabi , prieteni. Mi-am descoperit sufletul ,cersind mangaiere si consolare.
Ce tot aberez aici ??????
Ce caut eu ? Sufletul. Unde ? Si cum as putea sa imi recunosc adevaratul suflet , intre miile de suflete pe care le port in mine ? Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu o data cine sunt si ce vreau .Am amanat mereu lucrul asta . Pentru ca mi-e teama.Mi-e teama ca nu voi reusi sa-mi luminez sufletul . Si am incercat de multe ori sa ma analizez pana la capat, sa patrund cat mai adanc si calm in suflet. Dar nu am reusit. Niciodata nu m-am putut concentra atat de tare. Daca m-as cunoaste......
Atunci as fi atat de sigura de mine si de viata mea...
As vrea sa stiu cine sunt. Si nu stiu. Am scris nenumarate caiete ca sa ma pot descoperi. Inutil.
Ma privesc in oglinda. Privesc in mine . Atatea trasaturi straine , contradictorii....
Eu pe unde m-am ratacit??
Trimiteți un comentariu