Nu normal.
Dar nici diferit.
Ceva care să te facă să simţi.
Sau poate, ceva care să iţi ia umanitatea.
Încă mă mai gândesc.
Dar, vreau să fii fericit.
Atât de fericit, încât să te enerveze asta
să uiţi să fii om, să uiţi să fii, sau ce înseamnă asta.
Să aştepţi în genunchi un tren care să te calce..
O îmbrăţişare şi o strângere de gât
pe muzica unor oameni necunoscuţi ţie
sau în timp ce ei se iubesc.
Să nu te pierzi niciodată
pentru că dacă e vreun suflet pe lângă
tine,
o să te repare,
dar o să ia câteva bucăţi din tine cu el.

Bine ai venit!
Ia un loc, te aştept de 21 de ani.