Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 7 mai 2015

07

Am plecat dintr-un trecut scuturat de acel sunet.
care "acel sunet"?
E doar unul.
Am zâmbit, şi am închis uşi după mine.
O să plângi?
Sau îmi zâmbeşti?
Mi-ai căutat degetele, de parcă ai fi căzut fără mine.
Plângi ca un copi,
deci, te ignor.
Nu am motiv să fiu în dureri.
Sau să plâng.
Sau să iubesc.
Să fiu.
Să fiu de ajuns pentru mine.
Afară plouă pentru un moment condensat în cuvinte.
Adun ploaie alături de eternitate.
În ziua în care mi-ai scobit în piele cu unghiile,
am început să mă întreb de ce trăim.
De ce trăiesc?

Trimiteți un comentariu