Ce nu m-a omorat, m-a lasat dorindu-mi sa o fi facut.

De fiecare data.

Si o iau de la capat mereu.

Sunt tot ce nu poti sa controlezi.

Si urasc sa spun "Ti-am zis eu!", dar, hei, ti-am zis eu!

Si ti-am zis de fiecare data...

Ca ma atasez usor, si raman atasata de cineva, indiferent cat de putin ar merita asta dupa un timp.

Ca sunt o antiteza ambulanta, si ca asa am sa raman.

Ca nu pot sa scriu despre altceva decat ceea ce simt, si sunt, pentru ca nu ar mai fii personal, si si-ar pierde tot intelesul pe care il are pentru mine.

Pentru ca totul devine ca o dedicatie pentru finalul si sfarsitul tuturor lucrurilor de pe planeta asta.

Pentru ca ieri ai spus ca maine.

Renunta pentru ca faci totul mult mai greu decat e de fapt.

Pentru ca nu exista o revolutie pasnica.

Pentru ca am momente in care sunt indragostita de orase in care nici macar nu am fost.

Pentru ca nu stii cum e cand dai drumul unor persoane pe care le iubesti, doar pentru ca stii ca ala e singurul mod in care pot fi fericiti, indiferent cat de tare te doare pe tine.

Ai grija ce iti pui in minte, pentru ca o data ce a ajuns acolo, nu o sa il mai scoti niciodata.

Fa complimente oamenilor, si nu mai scoate in evidenta tot ce e gresit in ei.

Pentru ca am cunoscut oameni care nu ar fi murit daca cineva le zambea, chiar si un strain de pe strada.

Viiroul se intampla atunci cand incepe sa iti fie frica, si sa nu stii de ce ti-e frica de fapt si de drept.

Pleaca de langa tot ce te-a durut vreodata, pentru ca o data ca niciodata aveai un plan, aveai niste vise, aveai pentru ce sa lupti, si in tine erau niste sclipiri care nu erau in nimeni altcineva.

Pentru ca, atunci, aveai tot ce iti trebuia.

Doar ca nu stiai asta.

Pastreaza-mi zilele ploioase, si lasa noaptea sa imi strige numele.

Pentru ca sunt copilul nascut din dragoste si ura.

Stiu, nimeni nu vrea sa auda ce ai de zis de fapt, dar nimic nu te opreste din a spune tot ce vrei sa spui.

Viitorul deja a inceput.