Sunt mai umana daca imi las carnea in urma.
Cu respiratia mea cu tot.
Cu parul roscat.
Cu zambetul.
Cu tot ce ai insemnat.
Cu tot ce insemni, de fapt.
Cu speranta ca intr-o buna zi o sa fii la fel de distrus ca mine.
Pentru ca sunt un inger al mortii inutile.
Pentru ca am o mare in mine, sau poate chiar un ocean.
Pentru ca mi-ai dat obiceiuri pe care inca le am.
Pentru ca mi-ai spus in toate felurile.
Pentru ca mi-ai zis toate alinturile posibile.
Pentru ca m-ai facut sa stiu ce inseamna sa plangi de fericire.
Pentru ca eram eu cea reala atunci.
Pentru ca inca sunt, dar mult mai putin.
Doar cand sunt singura, mai exact.
Pentru ca m-ai lasat intr-un spital pentru suflete, unde l-am lasat pe al meu.
Pentru ca din vina ta nu mai voiam sa simt nimic.
Pentru ca ti-am promis ceva, si vreau sa ma tin de promisiune, chiar daca nu iti mai pasa.
Pentru ca inca vreau sa te fac mandru de mine.
Pentru ca imi aduc aminte de ochii tai si parul tau ciufulit, de felul in care iti bei cafelele, despre cat de mult scriu despre tine, despre cum iti fumezi tigara, in mai putin de un minut.
Pentru ca habar nu ai.
Nimic.
Devotament inghetat pentru ca nu mai pot fi eu.
Te-ai costumat in tine de Halloween?
"Nu te atasa e oameni. Nu o sa mai fii tu insati niciodata."
Atunci, chiar nu stiam ce vrea sa insemne asta.
Si-mi dau seama cat de idioata am fost cand credeam ca "pentru totdeauna" chiar inseamna "pentru eternitate" !!
Pentru ca sunt prinsa intre dragoste si distrugere.
Pentru ca stiam ca pacea e acolo unde esti tu.
Stii care e cea mai mare pierdere a mea?
Tot ce a murit in mine, cat timp traiesc.
Pentru ca noi veneam din alte lumi.
Ceasul s-a stricat.
Ecoul s-a stins.
Sensurile s-au pierdut.
Ti-am cerut mult prea mult.
Esti mandru de ce ai ajuns?
Pare atat de simplu sa spun ca soarele e de ajuns pentru tot.
Dar nu e.
Pentru ca esti "dar daca"-ul meu preferat.
Pentru ca esti "nu o sa stiu niciodata"-ul meu cel mai bun.
Pentru ca "Te iubesc" insemna "Te rog, nu ma lasa singura aici!".
Pentru ca mi-ai spus ca ma imbrac in negru, dar am cea mai colorata minte.
Te cunosteam de undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu