Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 9 octombrie 2015

08

„Zâmbeşte.”
„De ce aş face-o?”
„Te ţin în braţe de ceva timp, nu te face să te simţi deloc mai bine?”
„Ba da, dar nu vreau să zâmbesc.”
„De ce?”

Pentru că nu am încredere în tine, pentru că mă deranjează că te uiţi după curu’ oricărei tipe, aproape care trece pe lângă tine, noi, nici nu contează. Pentru că nu am certitudinea că tu nu ai pe alta, sau că eu nu am devenit, între timp, „alta”. Pentru că suntem într-o relaţie, dar eu nu simt asta. Pentru că mi-am dus speranţele prea sus. Şi ştiu că trebuie să se lovească de pământ foarte curând. Vrei să fiu sinceră cu tine?! Nu mă suporţi când sunt trează, nu mă meriţi că sunt spartă.

„Nu vreau, pur şi simplu.”

Ai renunţat. Atât de previzibil...

„Vrei cafea?”
„ 2 beri, te rog.”
„Nu avem...”
„Banii sunt lângă uşă.”

Confuzie totală, amestecată cu ură. Mi-e dor de tine la nivelul la care te urăsc, pentru că eşti în oasele mele. Să-ţi ţip numele e inutil, ar fi mut. Să renunţ la ideea de noi e o decizie mult mai bună, poate. Aşa simt. Sper să nu fie aşa, totuşi.
„Să-mi bag pula în capul meu de proastă cu speranţele pulii!”
„Adică?”
„Unde e berea?”
„Lângă uşă.”
Simbolismul vieţii..
„Mersi.”
Să te omor ar fi uşor, dar nu s-ar compara cu moartea din mine.  Şi e vina mea, pentru că eu mă las să simt chestii, când mi-am impus să nu o mai fac. Dar pot să reneg sentimetele pe care le am, indiferent cât de mult aş vrea.

„Dacă aş pleca, m-ai căuta?”
„Următoarea.”
„Răspunde.”
„Următoarea!”
„Care e mâncarea ta preferată?”
„Sushi.”
„Ai mâncat vreodată?”
„Am făcut eu o dată, dar nu am fiert destul orezul şi nu a fost chiar aşa bun.”
„Păi şi de ce e preferata atunci?”
„Următoarea.”
„Care e ideea ta de frumos?”
„E complicat.”
„Răspunde.”
„Ţi-am răspuns.”

Dacă nu eu, atunci cine să te suporte? Întrebare retorică la care am găsi un răspuns destul de repede, şi nu ar fi aşa greu. Deja străină de ceea ce te reprezintă, de unde până unde eşti. O să şterg „noi” din tot ce mi-am imaginat.

„Ştii, nu mi-am dorit niciodată o pereche de ochi străină mie. Şi de multe ori mi-am imaginat chestii cu oamenii care nu trebuia, şi cu care nu avea niciun sens.”
„Ce căcat înseamnă asta?”
„E o discuţie fără sens. Ignoră-mă.”

Te-ai uitat pierdut, 2-4 secunde, după care ai trecut peste.



 Mi-aduc aminte când mi s-a spus „Nu te schimba niciodată.”... 

Niciun comentariu: