„Zâmbeşte.”
„De ce aş face-o?”
„Te ţin în braţe de ceva timp, nu te face să te simţi deloc
mai bine?”
„Ba da, dar nu vreau să zâmbesc.”
„De ce?”
Pentru că nu am încredere în tine, pentru că mă deranjează
că te uiţi după curu’ oricărei tipe, aproape care trece pe lângă tine, noi,
nici nu contează. Pentru că nu am certitudinea că tu nu ai pe alta, sau că eu
nu am devenit, între timp, „alta”. Pentru că suntem într-o relaţie, dar eu nu
simt asta. Pentru că mi-am dus speranţele prea sus. Şi ştiu că trebuie să se
lovească de pământ foarte curând. Vrei să fiu sinceră cu tine?! Nu mă suporţi
când sunt trează, nu mă meriţi că sunt spartă.
„Nu vreau, pur şi simplu.”
Ai renunţat. Atât de previzibil...
„Vrei cafea?”
„ 2 beri, te rog.”
„Nu avem...”
„Banii sunt lângă uşă.”
Confuzie totală, amestecată cu ură. Mi-e dor de tine la
nivelul la care te urăsc, pentru că eşti în oasele mele. Să-ţi ţip numele e
inutil, ar fi mut. Să renunţ la ideea de noi e o decizie mult mai bună, poate.
Aşa simt. Sper să nu fie aşa, totuşi.
„Să-mi bag pula în capul meu de proastă cu speranţele
pulii!”
„Adică?”
„Unde e berea?”
„Lângă uşă.”
Simbolismul vieţii..
„Mersi.”
Să te omor ar fi uşor, dar nu s-ar compara cu moartea din
mine. Şi e vina mea, pentru că eu mă las
să simt chestii, când mi-am impus să nu o mai fac. Dar pot să reneg sentimetele
pe care le am, indiferent cât de mult aş vrea.
„Dacă aş pleca, m-ai căuta?”
„Următoarea.”
„Răspunde.”
„Următoarea!”
„Care e mâncarea ta preferată?”
„Sushi.”
„Ai mâncat vreodată?”
„Am făcut eu o dată, dar nu am fiert destul orezul şi nu a
fost chiar aşa bun.”
„Păi şi de ce e preferata atunci?”
„Următoarea.”
„Care e ideea ta de frumos?”
„E complicat.”
„Răspunde.”
„Ţi-am răspuns.”
Dacă nu eu, atunci cine să te suporte? Întrebare retorică la
care am găsi un răspuns destul de repede, şi nu ar fi aşa greu. Deja străină de
ceea ce te reprezintă, de unde până unde eşti. O să şterg „noi” din tot ce
mi-am imaginat.
„Ştii, nu mi-am dorit niciodată o pereche de ochi străină
mie. Şi de multe ori mi-am imaginat chestii cu oamenii care nu trebuia, şi cu
care nu avea niciun sens.”
„Ce căcat înseamnă asta?”
„E o discuţie fără sens. Ignoră-mă.”
Te-ai uitat pierdut, 2-4 secunde, după care ai trecut peste.
Mi-aduc aminte când
mi s-a spus „Nu te schimba niciodată.”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu