Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 14 octombrie 2015

15

"Nu ai idee cât de aiurea e să pricepi şi percepi totul în simbolistică!"
"Adică?"
"Adică să stai să interpretezi fiecare vorbă, acţiune, mod de raportare al cuiva faţă de tine, indiferent de stare, dacă chiar asta vrei să faci, sau nu. "
"Poate că ai dreptate. Nu ştiu."

Invidiez noaptea, şi asta mă face să nu mai mă pot mişca. Atunci sângerez o noapte întreagă. Nu pot face oamenii să iubească viaţa. Curge sânge, curge apă, dragostea e moartă, totul e pierdut. Ai pierdut totul. Brusc, totul se schimbă, de la oameni, la ceea ce fac, cum fac. Tot. Natura există. Oamenii se pierd în luminile oraşului pe care îl iubesc şi urăsc în acelaşi timp.

"De ce taci?"
"De ce aş vorbi?"
"Frumuseţea din luminile oraşului pierdut sunt în ochii mei."
"Şi în păr."
"Urăşte-mă pentru tot ce am făcut, dar nu pentru felul în care sunt. Sau că trăiesc trectul din mormânt."


Afară plouă.

Niciun comentariu: