11

"Mă ţii trează aiurea."
"Ţi-am zis noapte bună acum 2 ore."
"Da, ştiu. Dar nu dorm."

Dă-mi tot ce ai, pentru că nimeni nu se opreşte până nu te vede că ai căzut. Nimic nu mai e de ajuns, dar nici nu are sens să încep să-ţi explic ce vreau să zic. Inima mea bate în tone, şi mii de voci îmi sună în ureche. Trage aer în piept, şi hai să dispărem, pentru că oricum nimeni nu ascultă ce ar spune oricare dintre noi.

Hai să fugim. Undeva, nici nu contează prea mult unde. Viaţa mea e un uragan, şi poate de aia nu dorm. Ia-mă de mână şi hai să găsim o cale. Prietenii adevăraţi te înjunghie în faţă.

"Promite-mi că nu o să pleci."

Arată-mi ce nu pot vedea, pentru că tu m-ai pus ăn genunchi. Cross my heart and hope to die, pentru că nu am să plec.
Eşti cam tot ce am nevoie, şi îţi promit asta, alături de faptul că eşti tot ce văd.

"Poţi să mă târăşti prin iad, atâta timp cât te ţin de mână. Te-aş urma şi acolo."

Monolog dubios pentru că prefer să tac.

"Lasă-mă să te respir, pentru că o să fiu gravitaţia ta, dacă vrei să fii oxigenul meu."
"Eşti nebună."
"Da, ştiu asta."

Din cauza unuia ca tine am ajuns să vă urăsc pe toţi. Spune-mi că mă iubeşti şi că nu o să pleci niciodată, iar apoi fa-ţi bagajele şi pleacă. Ea e copilă, tu eşti bătrân pe semne. Puţin, puţin, spre foarte mult. Nimeni nu te ia în serios când vorbeşti de boala ta. Nu, nu vreau să uit cum era la început Alături de toate primăverile din stomac.

"Ar fi ciudat fără tine."
"Crezi?"
"Sunt sigură."
"De ce?"
"Pentru că mă ataşez de oameni destul de repede. Pentru că inima mea e ca un fel de spectru, şi mă simt departe de casă."
"Vrei să pleci?"
"Arată-mi sclipirea aia din ochii care adună stele în plină zi. "