Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 16 octombrie 2014

Octombrie


Dimineaţă de octombrie cu păr răvăşit de la o noapte nedormită, cafea proastă, ţigări proaste, companie nedorită, amintiri nedorite, lacrimi neplânse, dorinţe imposibile.
Nu aveam griji, şi nici cicatrici.
Acum, mă joc de-a viaţa.
De când am crescut nu mai ştiu să zâmbesc.
Sunt culpabilă să fiu capabilă.
Aştept un răspuns de la necunoscut care să înţeleagă că a fost greu.
Nu am nimic, în afară de un pix, o foaie şi ambiţie.
De fiecare dată când încercam să vorbesc cu tine mi se părea că te deranjez.
Sunt produsul fricii unei minţi universale, ultimul antidot.
Vreau să fiu un strop de ploaie. Pentru că nu mi-e frică să cad, dar nu vreau să fiu singură.
Închide ochii.
Auzi cum îţi bate inima?
Auzi greierele de la picioarele tale?
Cum de nu poţi?
Ce griji îţi faci?
Cuvintele pot să distrugă persoanele, dar sunt şi singurele care le pot face la loc.
Eşti blocat într-o lume pe care o urăşti? Bine ai venit în club.
Mi-aş dori să am ceva în mine care să te facă să îţi fie greu să îmi zici "La revedere!".
Mintea mea e o închisoare, şi nimeni nu vine în vizită. 

Trimiteți un comentariu