- Lasi ziua de maine sa doarma?
- De ce as face asta?
- Pentru ca nu ai o zi de maine.
- Ba da, chiar am. Si o am pentru ca asa vreau eu, nu pentru ca imi spui tu ca nu o am. Nu uita, suntem la fel, dar totusi diferite.
- Aici, undeva in mine, si in tine, e tot adevarul.
- Da, asta asa e. Singura diferenta dintre noi, la momentul actual, este aceea ca eu pot sa spun ca un colt al inimii mele inca mai vrea sa traiasca, pe cand tu doar te intrebi pe cine vrei sa uiti.
- Dar nu vreau sa uit...
- Ba da, si tu stii ca vrei, pentru ca daca nu voiai sa uiti nimic, poate ca inca nu mai exista niciuna dintre noi. Tu vrei sa ranesti, pentru ca ai fost ranita, vrei sa uiti, pentru ca ai fost uitata, vrei sa schimbi pentru ca te-ai schimbat, vrei sa omori pentru ca ai murit.
- Nu am murit.
- Daca nu erai moarta, pe interior adica, tu erai singura stapana, si poate ca eu nici nu mai existam.
- Si de unde stii ca nu sunt stapana?
- Pentru ca nu esti. Tu ai fost stapana acum nu mult timp, dar nu ai observat ca lucrurile in jurul tau, dar mai ales tu, cea pe care vrei sa o stapanesti, s-au schimbat, si vorbim deja de alte conceptii, alte principii, alte vise, alte realitati. Realitati in care tu nu mai ai ce sa cauti. Realitati care te-au exclus deja. Poate ca, da, si tu urasti ideea de a fi salvata, dar eu macar o accept. Tu nici macar atata lucru nu vrei sa faci.
- Si chiar crezi tu ca acum esti tu stapana?
- Nu, nu sunt. Dar eu am mult mai multe lucruri de facut decat tine. Tu ai luat in primire un corp, o constiinta, un suflet si asa daramat de lume, trist, distrus, si nu a trebuit decat sa vi si sa ajuti la sporirea acestor stari. Eu, inainte sa zic ca sunt stapana, trebuie sa "redecorez" tot locul asta. Sa iau sufletul asta si sa il ridic iar, sa iau constiinta si sa o indemn la ceva, sa fac ceva cu tot.Trebuie sa scap de multe ganduri, de la cele de sinucidere, pana la cele legate de o metoda sau alta de a strica tot ce a mai ramas. Si trebuie sa ridic tot, sa mai daram din zidurile alea pe care tu le-ai ridicat mult, mult prea sus.
- Si crezi ca ai sa poti?
- Da.
- Pune la calcul faptul ca acolo e munca mea de ani, aproape o viata intreaga. Si nu te astepta sa fie usor. Si nu te astepta nici sa reusesti. Pentru ca tu ai mai aparut de cateva ori, dar am reusit sa te fac sa dispari, o perioada destul de lunga de timp.
- Si ce te face sa crezi ca o sa poti si acum?
- Pentru ca esti slaba, si nu ai taria aia de care vrei sa dai dovada, sau pe care vrei sa o ai.
- Si de ce crezi tu ca nu as putea sa o am acum?
- Vad ca iti place sa te minti... Adu-ti aminte cat de usor te-am pus la pamant, si cat de mult ai stat acolo.
- Mai ti minte ca acum nu prea mult timp, cateva zile, poate o saptama, eram ingenucheata si am reusit sa ma ridic? Crezi tu ca nu as putea sa continui in felul asta?
- Nu cred. Stiu ca nu ai putea sa continui. Pentru ca ai mai avut ridicarile tale, si am reusit sa te pun la pamant iar.
- Crede-ma, am sa fac tot ce pot sa nu se mai intample iar asta. Pentru ca stiu foarte bine de ce e in stare acest suflet, si acest corp, si stiu ca sufletul a ramas la fel de pur ca acum ceva timp, cand inca nu existai, si nu ai reusit sa schimbi atat de multe lucruri. Si nu am de gand sa las lucrurile asa, pentru ca nu meriti asta.
- Si ce te face pe tine sa crezi ca nu as merita, sau ca o sa poti sa faci tot ce iti propui?
- Nu cred ca nu meriti, sunt convinsa de asta. Si o sa pot, pentru ca, indiferent cat de slaba as fi eu, nu am de gand sa renunt la lupta asta. Nu acum, si nu o sa pierd iar in fata ta.
- Imi place. Ai tupeu. Asta nu s-a mai intamplat pana acum.
- Nu uita, si oamenii si lucrurile se schimba, si nimic nu ramane asa cum a fost. E o lege pura. Si nu trebuie sa pui la indoiala, trebuie sa crezi decat.
- O sa dansez cu aceasta nebunie reinnoita, pana cand o sa stiu ca totul va fi bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu