Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 29 februarie 2016

un alt titlu

Mi-ai spus că o să fim legende, că nu e decât soare în ochii mei, că o să mergem pe apă, şi o să ne împiedicăm în rai. Ştiai că voiam să fiu în rai, dar mi-ai zis că sunt o simplă muritoare în noaptea asta.

"Hai să fim zei tineri, şi să alergăm pe străzile lor, şi să fim."

Să se scurgă sânge din viermi, şi să pot să zâmbesc.
Să se ducă tot ce e singurătate, să fim alpha şi omega. Să nu ne pară rău că am ajuns să avem doar un ghiozdan în spate, şi că ne-am cheltuit toţi banii pe băutură într-o singură noapte. Să te uiţi la toate cicatricile mele, şi să mă iubeşti oricum. Să nu mai fumăm ţigări, să fumam cristale, şi să ne rupem blugii în împiedicarea mea.

"Vreau să te uiţi în ochii mei roşii, şi să-mi spui că sunt verzi. Vreau să văd că pupilele ţi se dilată când mă iubeşti, dar şi când mă urăşti."
"Cum vine asta?"
"Când te uiţi la oamenii pe care îi urăşti, pupilele ţi se dilată la fel de mult ca atunci când te uiţi la cineva pe care îl iubeşti. Deci, practic, ochii mereu sunt sinceri."
"Nu chiar."
"Ba da, pentru că tot ce urăşti e ceva ce ori iubeşti, ori ai iubit."


"Vrei să ştii trecutul meu, şi de ce am atâtea semne? Să înţelegi de ce abia aşteptam să cresc, deşi nu era ce e acum? Să înţelegi că nu am fost nimic altceva decât nimic, şi încercare de a înţelege cum se poate ca dragostea să fie ură pură?"
"Ştii, în mod normal, trăieşti o singură dată... dar după vi tu. Şi dai peste cap noţiunea asta, pentru că trebuia să mori de prea multe ori."
"Hai să nu discutăm despre asta... Ăsta e un toast pentru toţi anii care au trecut!"

Voiam să mă laşi să îţi arăt toate străzile din mine, şi pe care am mers. Dar ştiam că afară încă plouă, şi că e prea frig. Să-mi dai o şansă să nu mă ascund.

"Am un vis că o să schimbăm lumea în curând. Că o să plecăm pe bune din oraşul ăsta e căcat, să le demonstrăm că am făcut mult mai multe decât credeau ei că o să se poată. Pentru că aici, de unde îţi scriu, ca să trăieşti trebuie să mori. Să fim cam ce ai putea prin invincibili."
"N-am mai fi noi...."
"Eu nu sunt aşa singură.... Lasă-mă în scenariul meu, respectă replicile!"



Sunt un pic bipolară, trebuie doar să mă laşi să mă duc pe filmul meu, şi să dai din cap...


PS: există şi asta.
Trimiteți un comentariu