"Mai ţii minte momentele alea în care m-am îndoit de tine, cam cum se îndoiesc unii de oamenii ajuns pe lună?"
"Nu, nu chiar, de ce?"
"Viziunile tale sunt mai de căcat decât unghiile mele cu violet de genţian pe ele."
"De ce ai violet pe unghii?"
"Mi-am făcut părul mov."
"De ce?"
"Că aşa am vrut eu. Nu, nu am făcut-o pentru tine, cum nici nu ma îmbrac pentru tine, ci doar ca să pot să mă admir când trec pe lângă vitrine."
"Ai cumpărat bere?"
"Nu, am luat vin. E mai ok aşa."
Nu ştiu dacă chiar e mai ok, sau dacă ungiile mele chiar arată naşpa, dar nu mai beau bere. Nu mai beau, mai bine zis, decât uneori, şi atunci e vin.
"Nu am mai vorbit de ceva timp."
"Vorbim zilnic."
"Da, dar nu chestii importante. Vorbim lucruri care nu au sens."
"Părul tău mov nu are sens."
"Nu neg, dar nici nu-ţi dau dreptate."
Hai să nu mai schimbăm nimic, chiar dacă nu e totul bine. Niciodată nu o să fie bine, sau nu total, cel puţin. Mereu o să se poată mai bine. Mi-ai consumat liniştea în timp ce consumam stelele unor oameni care nu erau ai mei. Nici tu nu eşti al meu, cum nici eu nu sunt a ta. Eu sunt a mea, tu eşti al tău. Mai înainte de orice.
"Ştii, de multe, foarte multe ori nu înţeleg nimic din ce scri."
"Asta e bine."
"De ce?"
"Te provoc să te gândeşti, măcar cât să încerci să înţelegi ceva."
"Păi da, dar nu înţeleg."
"Da, dar ai gândit ceva, chiar dacă nu ai înţeles. Şi, până la urmă, cine ştie. poate că ai înţeles, doar că nu ţi-ai dat seama."
"Te uiţi prea mult la House."
"Da, dar e mai bine decât să o ascult pe colegă-mea când vorbeşte la telefon. Şi ştii ceva, îmi bag pula în a fi sinceră! Niciodată nu e mai bine, zilele oricum trec şi noi murim pe secundă ce trece!"
"Îţi mai pun un pahar de vin..."
"Nu, nu chiar, de ce?"
"Viziunile tale sunt mai de căcat decât unghiile mele cu violet de genţian pe ele."
"De ce ai violet pe unghii?"
"Mi-am făcut părul mov."
"De ce?"
"Că aşa am vrut eu. Nu, nu am făcut-o pentru tine, cum nici nu ma îmbrac pentru tine, ci doar ca să pot să mă admir când trec pe lângă vitrine."
"Ai cumpărat bere?"
"Nu, am luat vin. E mai ok aşa."
Nu ştiu dacă chiar e mai ok, sau dacă ungiile mele chiar arată naşpa, dar nu mai beau bere. Nu mai beau, mai bine zis, decât uneori, şi atunci e vin.
"Nu am mai vorbit de ceva timp."
"Vorbim zilnic."
"Da, dar nu chestii importante. Vorbim lucruri care nu au sens."
"Părul tău mov nu are sens."
"Nu neg, dar nici nu-ţi dau dreptate."
Hai să nu mai schimbăm nimic, chiar dacă nu e totul bine. Niciodată nu o să fie bine, sau nu total, cel puţin. Mereu o să se poată mai bine. Mi-ai consumat liniştea în timp ce consumam stelele unor oameni care nu erau ai mei. Nici tu nu eşti al meu, cum nici eu nu sunt a ta. Eu sunt a mea, tu eşti al tău. Mai înainte de orice.
"Ştii, de multe, foarte multe ori nu înţeleg nimic din ce scri."
"Asta e bine."
"De ce?"
"Te provoc să te gândeşti, măcar cât să încerci să înţelegi ceva."
"Păi da, dar nu înţeleg."
"Da, dar ai gândit ceva, chiar dacă nu ai înţeles. Şi, până la urmă, cine ştie. poate că ai înţeles, doar că nu ţi-ai dat seama."
"Te uiţi prea mult la House."
"Da, dar e mai bine decât să o ascult pe colegă-mea când vorbeşte la telefon. Şi ştii ceva, îmi bag pula în a fi sinceră! Niciodată nu e mai bine, zilele oricum trec şi noi murim pe secundă ce trece!"
"Îţi mai pun un pahar de vin..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu