"Ea crede"

"Ea crede că ştie tot ce e bine, tot ce e rău. Nu mai are încredere în nimeni, nu îi mai pasă, nu mai ascultă de nimeni atunci când îi e greu. Nu, chiar nu îîi mai pasă. S-a închis în ea acum mult timp, nu poate să explice de ce nu mai poate să stea nici măcar un minut. Ea zâmbeşte pe ascuns când soarele se duce. Nu îi e teamă că într-o zi nu o să mai fie, ea crede în vise. Nu îi pare rău şi nu îi e greu să lase în urmă nimic altceva decât persoane, ce credea, ce simţea, toate minciunile.
Ea crede că ştie de ce nu ar trebui să mai lase pe nimeni aproape de ea. Dar ştie şi de ce are de pierdut din cauza asta.
Dar nu îi mai pasă.
Nu ştie ce vrea, nu poate să rămână aici, şi nici să îţi dea un motiv. Nu poţi să simţi ce ştie doar ea. Se îmbracă în culori pe care nu le mai vede în realitatea din jurul ei. Dar până să înţelegi de ce, ea te face să plângi.
Ea crede că poate să demonstreze oamenilor că poate, că e mult mai mult de atât.
Nu, ea ştie asta.
Aşteapt-o departe de ea, să nu te vadă.
Ea crede în dragoste, dar nu dragostea voastră, a noastră. Ea vrea pe cineva care să vină să o ia în braţe când abea a ieşit de la muncă, cineva care să o strângă tare, să îi zică că o iubeşte, că totul o să fie bine, şi că se bucură că tocmai a ajuns acasă, şi că e acolo. Ea crede în chestii mult prea romantice ca să fie şi adevărate. Ea încă mai crede în poveşti cu prinţese şi zâne şi dragoni.
Ea ştie ce e durerea, are definiţia ei. "Durerea e atunci când te uiţi la tine în oglindă, în timp ce plângi, şi îţi spui, te implori, să mai rezişti şi să te opreşti. Asta e durerea."
Ea îţi arată doar ce vrea să vezi, sau ce vrei să vezi. Ea îşi face loc în mintea ta, prin frică, speranţă şi regrete. Ea crede că ştie că o să pleci, şi ştie şi când o să pleci.
Ea e cea mai mare contradicţie umană pe care ai cunoscut-o vreodată, dacă ai cunoscut-o. Iar dacă nu, îmi pare rău."



The most sweetest thing left for me here. I swear.