Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 19 iunie 2014

Deschide ochii. Adu-ţi aminte tot ce ai vrut să uiţi. Adu-ţi aminte pe cine ai vrut să uiţi. Nu te umple de ură, nu are rost.
Eu m-am răstignit în valuri.
Vreau să te ţin în pieptul meu, să nu te mai las să pleci vreodată. Vreau să te am să nu mă vrei să nu mă laşi să dispari.
Mi s-a scurs "vechea viaţă" din corp, şi nu-mi trebuia decât să mă schimb, să cresc. Aveam nevoie de chestia asta. Trebuia să se întâmple aşa. Sper. Cred.
Nu ştiu.
Caută cu mine o ordine într-un haos continuu.
Uneori, indiferent ce ai face, oamenii nu te vor lăsa să-i cunoşti, să-i iubeşti, sau să cunoşti părţile din ei pe care vrei să le cunoşti, pe care trebuie şi de care ai nevoie.
Pentru că toţi suntem doar nişte egoişti şi atât.
Trebuie să dau sens. Nimic nu ar fi la fel dacă nu ai fi aici.
Te iubesc atât de mult încât doar. Vreau să fiu cu tine, să împărţin acelaşi pat, aceleaşi perne cu care ne-am bătut un pic mai devreme, să mă iubeşti de parcă aş fi singura...
Am obosit de oameni.
Rătăcirile mele sunt acasă. Nu am uitat de unde am plecat. Nici adresa. Dar viaţa e schimbătoare, iar iubirea învinge locul.
Ca să pot înţelege, am să mă distrug.
Nu considera că o persoană ţi se cuvine pentru că de fiecare dată când o dai la o parte se întoarce la tine. Într-o zi nu o să o mai facă. Crede-mă, am aflat pe pielea mea asta. Nu e plăcut, nu vrei să se întâmple, dar se întâmplă.
Te-ai întrebat vreodată de ce lucrurile sunt aşa cum sunt?
De ce totul a ieşit aşa cum a ieşit?
Trimiteți un comentariu