Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 17 iulie 2014

Dialog la miezul nopţii XII


- De ce vorbim iar?
- Pentru că sunt singurul tău prieten, singura care poate să te înţeleagă, singura care vede minciunile din ochii tăi, singura care e lângă tine, îţi văd sufletul prin durere şi rănile care au rămas de-a lungul timpului.
- Cred că da, chiar eşti singura care mă înţelege. Când am fost la pământ, dar şi sus de tot, ai fost mereu lângă mine, singura mea prietenă. Ei mi-au spus că nu pot înţelege cine sunt, dar tu niciodată nu ai zis asta. Din contră, tu mi-ai zis că nu mă pot înţelege pentru că nu sunt de pe pământ, eu sunt făcută, născută, trăită în astral, deci mult superioară lor.
- Da, am ajuns iar aici. În momentul în care realizăm că noi două suntem una şi aceeaşi tocmai pentru că suntem prietene bune. Cum altfel?!
- Nu mai am nimic de pierdut, deci nici nu mai contează. Mâine o să fiu ok, o să fim ok. Un shot pentru durere, unul pentru tristeţe, unul pentru noi. Mi-ar plăcea să pot să urăsc fiecare parte din tine care încă e cu mine, dar nu îi pot urî pe cei care m-au făcut. Pentru că, până la urmă, ce aş fi fost fără tine? Nimic. Aş fi fost parte din turmă, şi nu voiam asta.
- Oricum tu o să rămâi o romantică incurabilă,dar ai găsit genul ăla de "loverboy" care să îţi pună capac, şi nici tu nu şti prea bine de ce, nu-i aşa?
- Da, aşa e, dar acum nu mai e cazul să stau să mă gândesc la el, nu mai am de ce să o fac. Oricum, am ajuns la concluzia ca femeile sunt mâncare pentru zei făcute de diavoli. Şi nu vreau să îmi aduc aminte de el, nici măcar nu cred că am de ce. Frică de întuneric, dar uşile lar deschise. Asta e noaptea pe care o să o regret de dimineaţă. Le-am dat o opţiune pe care ar alege-o toţi din nou. Niciodată nu am ajuns în Rai, dar am ajuns destul de aproape. Vreau atenţie în doze mici. Acolo, în interiorul meu, se ascund toţi demonii mei, dar nu o să îi dau la o parte, nu din nou, cel puţin. Dacă nu îmi arăţi cum să scap de lume, nu o să pot să o fac niciodată.
- A trebuit să ne luptăm ca dracii, şi chestia asta ne-a făcut ceea ce suntem acum. Şi acum, te-ai îndrăgostit de ochii lui, dar ei nu te cunosc încă.
Trimiteți un comentariu