Dialog la miezul nopţii X

- Şti pe cine iubeşti, nu?

- Da.

- Şti şi dacă el sau ea te iubeşte?

- Nu. Pot doar să sper şi să vreau să mă mint că aşa e.

- Bun, asta am lămurit-o. Şi de ce nu pleci?

- Unde să plec?

-Oriunde, lumea asta e atât de mare, şi mai ai atât de multe de văzut! Nu te mai gândi unde să pleci, ci când. Lumea asta e atât de mare, şi tu îndurat atât de multe, şi nu ştiu cât mai rezişti. Apropo, ai observat cum tu nu poţi să scri dacă eşti fericită?

- Da, de ce?

- Asta ar trebui să însemne ceva mai mult, decât simplul fapt că tu crezi că o să mori singură şi nefericită. Pe de altă parte, poate chiar o să mori singură, simţindu-te mizerabil, şi tot restul, dar nu cred că te-ar deranja atât de mult. Nu mai sta, nu mai aştepta să îţi treacă, pleacă şi ia cu tine tot ce ai. Dă-ţi seama cine eşti, pleacă de tot, nu te mai întoarce şi nici nu te mai uita în urmă.

- Şi crezi tu că pot să fac asta?

- Poţi de putut. Nu ştiu sigur şi dacă vrei.

- De ce să nu vreau?
- Nu ştiu. În momente ca ăsta mă întreb dacă măcar pe tine te mai cunosc, pentru că nu mai eşti aşa cum erai până acum, te-ai schimbat, ai devenit mult mai moale, laşi lumea să te calce în picioare, nu mai ai tupeul ăla caracteristic ţie, te îndoieşti de tine mai mult ca până acum, şi asta e singura întrebare la care caut un răspuns: Cine eşti, şi de ce eşti aşa?
- Crede-mă că răspunsul ăsta îl vreau şi eu, pentru că mă întreb acelaşi lucru....
- Şi nu crezi că ai o problemă, atunci?
- Ba da, cred că da...