- Şterge-ţi tot din minte.
- De ce aş face asta?
- Pentru că ai atât de multe lucruri pentru care să stai să îţi faci griji, şi să te consumi în plus nu e o variantă. Ştiu dorinţa aia de autodistrugere, dar totul are o limită, nu-i aşa?
- Ba da...
- Şi de ce continui dacă ştii că aşa e?
- Pentru că ăsta e singurul lucru la care sunt bună.
- Atunci, eşti o ipocrită. Eşti bună la atît de multe lucruri, şi poţi atât de multe, dar tu stai să te pui singură în genunchi şi să te întrebi cum de s-a dus dracului tot, deşi şti foarte bine care e răspunsul. Nu îl iubeşti pentru că se joacă cu demonii tăi, sau că îi face să tacă din gură, îl iubeşti pentru că nu şti nici tu de ce, pentru că te-a pus la pământ şi abea ţi-ai găsit o putere destul de mică astefel încât să te ridici. Eşti încă destul de departe, dar încearcă să te ridici, pentru că ai nevoie şi meriţi asta.
- Dar..
- Niciun dar! Îşi dădea seama doar de greşelile tale, dar ale lui nu. Serios, poţi şi meriţi mai mult de atât, şi ai auzit asta de la mai multe persoane, nu doar de la mine. Tu ai un mesaj de spus, sau de împărţit, cu atât de multă lume. Adună-ţi toate gândurile şi întinde-le capcane.
- De ce?
- Pentru că propriile tale gânduri or să te distrugă. Pentru că tu asta faci cel mai bine. Caută-ţi liniştea de care ai atât de multă nevoie. Ai nevoie de linişte mai mult decât de o zi liberă. Stai cu tine, cu mine, şi spune-mi despre tine şi despre lume, despre ce mai vrei şi ce iubeşti acum. Pentru că ai nevoie să îţi aduci aminte de lucrurile astea. "Merită atât de multe.." Prostii şi toţi care ţi-au spus asta sunt doar o adunătură de laşi. Ai nevoie de o persoană cu care să ai o anumită conexiune, pe el, pe mine, pe oricine, chiar şi toată planeta asta. Nu ai nevoie de o altă poveste care doar să pară perfectă. Ai nevoie să afli din nou ce înseamnă de fapt "intimitate" şi să ai parte de ea alături de o persoană care să te facă să te simţi tu bine în pielea ta.
- Dar m-am pierdut pe drum şi m-am lăsat în braţele unei persoane care poate să facă tot ce vrea, că oricum nu mă deranjează.
- Vrei să ştie asta?
- Ştie deja. Mă gândeam să îi spun că încă îl iubesc, dar nu are sens. Ce am avut nu o să mai fie niciodată, aşa că aş putea să mă bucur că am ceva mai bun, din multe puncte de vedere. Când suntem eu, el, restul lumii, şi toate realităţile pe care le avem. Sunt tipăul de om care nu poate să fie denumit într-un anumit fel. Pun tot ce am la bătaie, dar vreau puţină libertate. E ca un vis, în care am făcut cam aceleaşi compromisuri.
- Şi e bine aşa?
- Nu ştiu dacă e bine. Nu pot să zic despre nimic că e bine, sau nu. Dar ştiu că acum e bine pentru mine...
- Nu uita că peste ani, poate nu mai o să vreţi să aveţi acelaşi film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu