Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 24 aprilie 2014

...


Lasă-mă să te aud cum respiri. Lasă-mă să simt cum îţi bate inima şi să ştiu că pentru o noapte eşti doar al meu, că eşti cerul meu şi eu sunt noaptea ta. Să ştiu că totul o să fie bine, că suntem pe aceeaşi undă. Nu pot să îţi promit că totul o să fie, dar pot să îţi promit că nu voi pleca.
Eşti diferit. Eşti special... Mi-am lăsat zidurile jos pentru tine, şi asta  nu am mai făcut de mult.
Şi vreau să cred că nu voi ajunge să regret şi de data asta.
Şi suntem diferiţi.
Mie îmi place să fiu tăcută când sunt printre alţi oameni, ca să văd ce îmi arată ei. Tu eşti opusul, ţie îţi place să stai de vorbă cu oameni. Eu aş da orice pentru un singur moment de glorie, tu aştepţi ca ea să vină la tine, pentru că aşa trebuie. Eu sunt cea care ar da orice să îi ştie pe ceilalţi fericiţi, tu calci pe oricine în picioare. Mie îmi pasă de oameni, tu te pui pe tine primul întotdeauna. Eu sunt cum sunt, cu toate problemele mele, tu eşti bine. Eu cred unele lucruri pe care tu le negi. Eu am anumite idei, tu ai exact opusul lor. Eu vreau să ştiu că într-o zi o să am tot ce cred eu că îmi trebuie, tu nu îţi faci probleme de genul. Eu vreau să am ceva mai mult ca acum, tu încă mai crezi că mai ai timp ca să te schimbi. Eu sunt mult mai matură decât tine în unele privinţ, tu eşti mai mereu copil. Eu vreau să mă maturizez, tu te placi aşa cum eşti. Şi pot continua mult timp, dar mă bucur că sunt câteva lucruri la care semănăm.
Şi aş scrie mult despre tine, dar chestia e că nu ştiu ce, pentru că toate ideile mi se amestecă în minte, şi ajung să nu mai ştiu ce vreau să zic.
Eşti îndrăgostit de unele lururi, la fel cum iubesc eu să scriu sau să citesc. Şi nu cred ca o să renunţi vreodată la ele, aşa cum nici eu nu voi renunţa la citit, sau la scris. Avem moduri diferite de a scăpa de realitate, dar nu pot să le aprob pe ale tale. 
Dar te iubesc când încerci să îmi dai motive să nu mai cred ce cred greşit despre mine, când îmi demonstrezi de ce unele lucruri pe care eu le fac sunt greşite, mai ales când ştiu şi eu asta, când încerci să îmi ridici stima mea de sine, când vrei să mă faci să înţeleg de ce ar trebui să mă schimb în bine pentru mine, când îmi spui chestii pe care nu mi le-a mai spus nimeni.
Şi te iubesc pentru că nu îmi semeni, pentru că eşti ceva ce aş fi vrut eu acum mult timp să devin, şi să mă schimb în aşa fel încât să fiu mai altfel, mult mai altfel ca acum.

Niciun comentariu: