Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

duminică, 20 octombrie 2013

Sticlos.

Ai castigat, Spune-le ca am fost fercita, si ca ceea ce eu speram e imposibil. Si ca asa a fost mereu. Ca m-am schimbat si ca stiu asta, dar nu o sa revin la ce eram.
Totul s-a terminat, nu mai am ce sa spun.
Spune-le ca as scrie in stele tot.
Si ca as plange cu zambetul pe buze.
Ca iar am ajuns sa ma repet.
Ca am ruginit de la o ploaie pe care nimeni altcineva nu o simte.
Pentru ca, poate, nu exista pentru nimeni altcineva.
Ca nu am nimic de salvat, nu mai e nimeni, si ca in oglinzi nu mai sunt la fel.
Nu sunt nimic decat un lucur care nu mai simte prea multe.
"You are a beautiful and  untamed wreck, not a messy hopeless wreck !!!!"
Iti multumesc. Esti importanta pentru mine, si imi pare bine ca nu ai plecat, si ca stiu ca esti mereu acolo pentru mine.

Striviti-ma ca pe o floare care va sta in drum.
Am chemat un nume ca al tau. Chiar daca nu vei auzi niciodata.
Topeste-te in ranile mele. 
Ai de unde alege.
Fizice, vizibile, sau psihice, invizibile.
Poate ca trebuie sa fiu "reparata"...
Poate ca nu voi fi niciodata.
Cine s-ar obosi, si fizic si mental, cine ar depune un efort ca asta?
Vocea mea stearsa e cumva mult mai importanta decat orice alt sentiment de vina.
Si atat o sa raman din aceasta parada...

Trimiteți un comentariu