Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 18 mai 2012

Las in urma mea acest "Adio" si ma duc mai departe.
Intr-o zi o sa ne schimbam in doi oameni diferiti, care or sa treaca unul pe langa altul ca anotimpurile.
Aici e un iad pe pamant. 
Atat de simplu.
O minte tanara care e insetata de sange ..
Chiar si frica lipita de mana ta, pe care am atins-o o sa dispara mai devreme sau mai tarziu.
Suporta viitorul care nu o sa fie salvat si slabiciunea ta care te ocoleste.
Renunta la sinele in depresie pe care nu-l mai vezi si singuratatea prin care voiai sa trec.
Sa ne fie dor unuia de altul in zilele de stres care, brusc, au umplut totul... In fata ochilor si a melancoliei mele.
Tine aceasta ura in fata cuvintelor care sunt spuse din dragoste.
Moartea a devenit o rugaciune...
Ce fel de "zi de maine" o sa ceri de la mine ?
Sa nu plangi pentru vremurile la care nu poti sa te intorci.
Cand nu o sa mai exist, nu o sa ii pese nimanui.
Florile care si-au uitat culorile au murit de mult.
Nu e ca si cum as fi vrut ceva.Eu nu am vrut nimic de fapt, ca sa uit, pentru ca am cunoscut dezamagirea.
Pariez totul meu pe un glont.
E o eroare umana...
Ma mint ca este una.

Trimiteți un comentariu