Las in urma mea acest "Adio" si ma duc mai departe.

Intr-o zi o sa ne schimbam in doi oameni diferiti, care or sa treaca unul pe langa altul ca anotimpurile.

Aici e un iad pe pamant. 

Atat de simplu.

O minte tanara care e insetata de sange ..

Chiar si frica lipita de mana ta, pe care am atins-o o sa dispara mai devreme sau mai tarziu.

Suporta viitorul care nu o sa fie salvat si slabiciunea ta care te ocoleste.

Renunta la sinele in depresie pe care nu-l mai vezi si singuratatea prin care voiai sa trec.

Sa ne fie dor unuia de altul in zilele de stres care, brusc, au umplut totul... In fata ochilor si a melancoliei mele.

Tine aceasta ura in fata cuvintelor care sunt spuse din dragoste.

Moartea a devenit o rugaciune...

Ce fel de "zi de maine" o sa ceri de la mine ?

Sa nu plangi pentru vremurile la care nu poti sa te intorci.

Cand nu o sa mai exist, nu o sa ii pese nimanui.

Florile care si-au uitat culorile au murit de mult.

Nu e ca si cum as fi vrut ceva.Eu nu am vrut nimic de fapt, ca sa uit, pentru ca am cunoscut dezamagirea.

Pariez totul meu pe un glont.

E o eroare umana...

Ma mint ca este una.