Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 8 septembrie 2010

Stupid love letter








Draga tu ,
Ma mai tii minte ? Sunt tot eu , idioata care s-a indragostit nebuneste de tine si pe care si tu o iubesti , ai iubit-o. Iti scriu pentru ca iti simt lipsa rau de tot , mult mai rau decat ai crede tu .
Abea acum imi incep scrisoarea stupida catre tine. Tu.... Te vei inabusi in viata orasului mort , prea pustiu de suflete , de culori . Vei uita de carti cu adevarat frumoase ...vei lacrima sau vei plange vara , si poate ca si toamna.Toamna cheama atat de multe amintiri...E stupid... A inceput sa ploua greu , rece , monoton.E toamna afara , sau doar in camera mea ? Si intodeauna din camera mea am iubit toamna . Te-am iubit si te-am urat o zi intreaga , o dupa amiaza intreaga. Te-am urat pentru imi pareai perfect , ai tot ce am eu nevoie , ce imi place mie . Si te-am iubit pentru ca erai langa mine si nu suportai ca am inceput sa plang . M-ai schimbat mult acum.. Am inteles ca nu trebuie sa duc o viata dubla . Dar tot sunt altfel fata de prieteni si altfel fata de mine insumi . In ziua in care mi-am dat seama ca da , te iubesc , am fost cumplit de trista. Si asta o sa intelegi pe parcursul scrisorii de ce . Stiu ca amintirile sunt icoanele timpului pierdut , dar amintirile cu tine vreau sa le pastrez , restul pot sa dispara.
Stii care a fost cea dintai porunca pe care mi-am impus sa o respect? Nu stii... A fost : nu voi iubi ! Si logic ca nu am facut asa.
N-am crezut niciodata in fericire , cum nu cred nici in Dumnezei. Nici acum nu cred in ea , chiar daca in anumite momente o simt , o am . Mi-e teama chiar si de fericire. Dar cand sunt cu tine , cand sunt la tine in brate sunt fericita... Mi-e sufletul schimbat iar eu schimb bateriile de la camera si visez in continuare. De multe ori m-am intrebat ce am eu in serile tarzii de vara. Dar n-am gasit niciun raspuns. Sunt cea mai imbecila dintre toti , orisicat m-as ascunde. Sunt atat de imbecila incat nici nu ma revolta noaptea asta pierduta si slabiciunea sufletului meu , si ruina vointei mele sau pustiul mintii mele . Si scriu aici... Si sunt dezgustata de tot , chiar si de durere. Si nici nu pot dormi. Si nici nu pot citi. Deci sunt o imbecila . Dar stiu ce se petrece cu mine . Sunt sentimentala.Degeaba ma tot ascund . Daca nu as fi sentimentala nu as fi intrista. Nu am de ce sa fiu intristata.
Privesc in gol pe fereastra... Ma gandesc : poate ca toamna viitoare nu voi mai privi singura luna , poate ca nu voi mai asculta singura vantul . Apoi rad si imi spun :de cate toamne nu zic acelasi lucru ?
Mi-e dor sa ma simt atat de confortabil stiind ca ma iubesti ......
Prietenul meu s-a schimbat . De fapt , iubind , tanarul brunet a devenit prietenul meu . Nu-l mai recunosc. E atat de inalt , de nelinistit , de iubitor.. Ne intelegeam atat de bine : eu care nu voiam sa il iubesc , sa iubesc.
Daca ar fi sa pleci , ai pleca pur si simplu , sau nu ? Vezi tu , viata nu e un joc de adevar sau provocare , viata chiar e pe bune . Poate ca va fi mai usor , sau mult mai greu decat crezi tu sa iubesti din nou , sa iubesc din nou .
Omul cauta iubirea toata viata lui.... dar cred ca eu am gasit-o.
Cu drag , a ta ,
Anne .
PS: gasesti un post identic pe blogul nostru .
Trimiteți un comentariu