Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 24 decembrie 2009

Pentru a mea mama...

ea e mama mea :D ...totusi.. poza e facuta la mine in camera la 02:23 :)) Pentru ca te iubesc...
Marturisesc ca nu ti-am spus-o prea des, dar asta simt si ca in fiecare an, imi intorc inca o data sufletul spre tine. Te iubesc pentru ca m-ai inconjurat mereu cu iubirea ta, ca ai fost mereu alaturi de mine, ca nu m-ai lasat niciodata singura la greu si ai avut mereu o vorba buna pentru mine. Nu ţi-am spus decât de 3 ori în viaţă că te iubesc. Ţi-aş spune asta în fiecare zi dacă tu m-ai crede. Dacă ai avea încredere în mine. Şi tu ai făcut la fel, dar nu te condamn, pentru că tu mi-ai demonstrat că mă iubeşti, îmi demonstrezi asta prin fiecare clipă a vieţii tale. Şi mor de ciudă că eu nu îţi pot demonstra acelaşi lucru.Mereu am făcut doar ce am vrut.
Uneori am făcut pe potriva dorinţelor tale numai din disperarea nevoii de libertate. Si nu de puţine ori am stiut de la început că greşesc. Nu pot să îmi „rup de la gură” bucuria de a fi liber. Chiar şi dacă prin asta îţi suprim fericirea. Înţelegem greşit fericirea… şi viaţa în general. Mereu ai vrut să fac numai ce ai vrut, pentru că aşa ai crezut că e cel mai bine pentru mine şi, de aici, pentru a te simţi împlinită pe acest pământ. Mai târziu ai privit dorinţele tale ca pe dorinţele lui Dumnezeu. Cu asta nu pot fi de acord, oricât de mult aş vrea. Dar dorinţele mele???

Mamă, Dumnezeul tău mi-e martor că eşti fiinţa pe care o iubesc cel mai mult. Mi-e martor că mă îngrozeşte gândul că nu te voi face niciodată fericită. Mă trezesc adesea dimineaţa cu frânturi de coşmaruri în minte cum că aş participa la moartea ta spirituală. Ca un ucigaş. Şi mi-e frică. Mi-e frică şi îmi iau gândul de la asta. Vreau să răscumpăr toate sacrificiile pe care le-ai făcut numai pentru ca eu să am şansele pe care tu nu le-ai avut în viaţă. Nu voi uita niciodată de cate ori veneam acasă în vacanţe şi găseam în frigider decât o ciorbă cu mai multe oase şi câteva urme de carne în ea, despre care spuneai că vă ajunge o săptămână.
Nu voi uita niciodată că ani de-a rândul nu ţi-ai cumpărat haine noi pentru ca eu să am tot ceea ce ceream.Ştiu cât suferi când te gândeşti că nu voi fi niciodată ceea ce ai vrut să fiu. Nu pot. Nu aş fi fericit. Şi pentru ce ar da Dumnezeu fericirea împărţită în doua? Ai avut o viaţă nefericită. Şi eu am fost de vină. Dar nu puteam fi altfel. Sacrificiul tău va fi suprem dacă îl vei duce până la capăt şi vei avea încredere că prin el, viaţa mea va fi una fericiă.

Te iubesc pentru ca tu esti prietena mea,desi de multe ori imi esti cel mai mare dusman, pentru ca ma iubesti neconditionat, pentru ca exist datorita tie, pentru ca ai stiut sa fii pentru mine mama pe care mi-am dorit-o si de care am atata nevoie. Iti multumesc pentru ca mi-ai ghidat pasii ca sa tin drumul drept in viata, ca m-ai incurajat si m-ai indemnat sa visez, ca ai stiut sa fii mereu aproape de sufletul meu.
Tu m-ai invatat sa lupt pentru idealurile mele si m-ai asigurat ca nimic nu-i imposibil daca iti doresti cu adevarat. Mi-ai insuflat dragostea de adevar si frumos si m-ai invatat sa disting intre rau si bine.

M-ai invatat sa traiesc cu demnitate ca sa nu fiu vreodata nevoita sa plec capul in fata nimanui.
Dar mai presus de toate, tu mi-ai demonstrat ca nu exista iubirea mai mare si nici legatura mai puternica decat cea a unei mame... Marturisesc ca nu te-am inteles pana nu mi-am dat seama ca oricat de mult as incerca sa te indepartez , tu tot aproape o sa imi fi , chiar daca in inima mea e multa ura indreptata catre tine , poate chiar mai multa decat ar fi normal... Nu ti-am inteles lacrimile, grijile, fiind prea mica nu ti-am apreciat sacrifiile si nu am inteles decat prea tarziu la cate vise ai renuntat pentru mine.
Iar singura rasplata ti-a fost primul meu zambet, primul pas, primul cuvant. Ti-am oferit poate prea putin in comparatie cu iubirea pe care mi-ai oferit tu, scumpa mea mama! Tu esti pentru mine, cea mai de pret comoara.
Dacă ţi-aş spune de câte ori te-am minţit, numai ca să nu suferi. Eşti atât de fragilă… Sensibilă… Toate realităţile astea te-ar dărâma…O să îţi ofer întotdeauna o imagine voalată despre mine şi viaţa mea… Întotdeauna va fi cel puţin o minciună strecurată între noi. Nu pot altfel.Sunt multe , foarte multe lucruri care te-ar face sa iti schimbi parerea , doar de cateva saptamani ,buna despre mine , si mai ales , care ti-ar darama lumea aceea perfecta pe care o ai in cap , si in care crezi TU ca existi..Daca ti-as spune ca nu sunt asa de cuminte cum m-ai vrut , ca fumez [atat tigari cat si spice-uri sau mai stii ce ] , ca beau , ca trag liniute hardcore , cate si mai cate , ca viata mea a fost fericita si cu o fata..nu cu un tip..ca am invatat multe lucruri de la altii..nu de la tine..asta te-ar distruge. Dar nu aş vrea decât să ştii cât de mult te iubesc, indiferent de prezent, trecut şi viitor.Trebuie să ştii doar că ai adus pe lume un om, de care poţi fi mândră chiar dacă nu face ce ai vrut mereu să facă. Un om care are principii, un om căruia i-ai educat bunul simţ, siguranţa de sine, morala, şi alte calităţi uneori atât de rare. Am în mine o parte din tine prin toate calităţile acestea, şi îţi promit solemn că le voi păstra ca cel mai de preţ dar de la mama mea.Pentru toate celelalte ..
Iarta-ma mama.


Trimiteți un comentariu