Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 24 decembrie 2008

Reality , worst game ever

Am inceput sa cred ca viata nu e altceva decat un joc. sau ma rog...cel putin realitatea.
Jucam pe tabla de sah a lui Dumnezeu si daca el vrea , ne prabusim asemenea unor pioni , pentru ca pana la urma noi asta suntem.
Cred.
Mereu va exista cineva care sa iti dea sperante desarte si sa le spulbere intr-o singura fractiune de secunda.Mereu va fi o situatie care iti va da iluzia de atotputernic , si mereu va fi un moment in care nu ar mai conta nimic si in care ai fi gata sa renunti.
Am pierdut cele mai dragi persoane din viata mea , si desi ar trebui sa ma resemnez , eu nu fac decat sa stau in pat si sa vegetez.
Nu am ce sa fac..pentru ca mereu am avut timpul si activitatea in jurul lui Yu si a lui Kaori si cand ei au disparut , mi-am pierdut sa zicem , activitatea.
Si acum ca e ajun de craciun , e si mai rau pentru ca ...aveam planuri.
Urma sa mergem in Londra la Sam si Chris , si sa stam cu ei. Si acum nu mai merg decat pana la magazin...

Realitatea....
ce cuvant urat! cand eram mica nici nu stiam ce inseamna , si acum ....la 15 ani pana la urma....il urasc mai mult decat e posibil.. >_<
si totusi.... traiesc intr-o lume a mea , pentru ca cea reala nu imi place. NU vreau sa vad oameni ce ranesc si sunt raniti, nu vreau egoism , si nu vreau ca cei din jur sa isi vada visele spulberate in cateva secunde.
vreau sa cred.
e greu , dar vreau sa o fac.
"nimeni nu-ti poate lua speranta" zice o vorba veche .
FALSE ANSWER!
ti-o pot lua cei din jur mai usor decat iti poti imagina !!

si orice ai face nu iti garanteaza nimeni reusita si poate ca din acest motiv te lasi foarte usor de ceva ce parea "gata".
Dar sa continui sa crezi e mult mai greu decat poti realiza. E mai greu sa vrei sa faci ceva , si sa te si apuci de acel lucru , decat sa iti vezi speranta luata?
nu...
e mult mai greu sa ramai fara pic de speranta atunci cand ai nevoie de cat mai multa.
Copilaria ne formeaza pe noi ca indivizi si ne poate crea o anumita perceptie asupra celor din jur , atat oameni cat si lucruri sau intamplari , ne poate marca , pozitiv sau negativ , si ne poate da un raspuns asupra realitatii.
In contiunare , adolescenta are si ea un rol mai mult decat important in formarea persoanelor.
In adolescenta reusim sa ne gasim prieteni , sa incepem sa ne integram in societate usor usor , urmand ca mai apoi sa facem parte din ea , si in final sa aducem o anumita contributie.
Si tot in adolescenta ne formam . Ajungem sa tinem la persoane , sa ne dam seama ca nu e totul atat de usor pe cat parea in copilarie , si sa vedem defectele ce umbresc calitatile celor din jur.
nu sunt in masura sa vorbesc de maturitate desi m-am maturizat prea devreme.Poate ca e greu[normal!!!!!!!!] dar mai bine sa nu aflu toate aspectele , si sa ma bucur de varsta de 15 ani :D.


inca o data....Ii cer celui ce a inventat jocul "realitate" sa il refaca..pentru ca nu e bun..e cel mai prost joc .
Trimiteți un comentariu