e oarecum pustiu la mine in casa , asa ca m-am hotarat sa mai scriu ceva:D
Nu stiu cum am putea sa traim fara aer , cum am putea sa respiram fara aer si cum am putea sa zburam fara aripi, si cred ca de asta ne bazam mai mult pe ceilalti decat pe noi insine..
Totusi..cei din jurul nostru au un impact imens asupra propriei persoane si asta o zic din proprie experienta.
Cand am ramas fara cea mai importanta persoana din viata mea [shit..miss you Kaori:((]am fost mult timp cu moralul la pamant , am pierdut notiunea timpului fara sa vreau , m-am inchis in mine , am refuzat sa vorbesc cu cineva despre asta [lucru care poate a inrautatit situatia], m-am izolat de cei din jur si am "uitat cum sa mai traiesc."
Nu am inteles motivul ei pentru ca nu am vrut ; si oricat de pueril ar fi , pentru ea a fost cel mai mare impuls , si momentul respectiv ..cel mai urat cosmar.
Nu voi mai incerca sa ma ascund dupa minciuni si de aceea tot ce ma va lovi in viata , voi privi in ochi , voi infurta si voi trece peste , oricat de greu ar fi si de dureros.
Fiinta unama e nula , poate , in imensitatea universului , dar este "o fiinta superioara tutor celorlalte vietati de pe planeta" ...macar in teorie.
Ranim , suntem raniti ; iubim , suntem iubiti ; ajutam , suntem ajutati ; dar nu ne putem gasi rolul in aceasta piesa ce ruleaza de la inceputul timpului , pe o scena in care intra actori si actrite mereu , numita "VIATA" si poate ca de aceea avem nevoie de cineva care sa ne ajute sa trecem peste toate.
Am 15 ani , dar totusi , nu am preocuparile zilnice alei unei adolecente de varsta mea. Nu stau ce cele mai populare tipe de la scoala/de pe alee / din bloc , nu ma uit dupa baieti mereu , nu merg " la un suc cu colegii/prietenii" , nu-mi duc javra la coafor ca sa o terorizez vopsind-o si nu stiu ce [ -__-' ] nu ma uit peste reviste idioate , si nu , nu stau cu colegii in pauze nicioadata. [ nu ma suporta , nu-i suport.]
Am secrete , ca oricine , pe care numai eu si kaori le stiam , am trecut , am prezent si vreau sa cred ca am si viitor.
Si cum e normal am avut si copilarie [chiar daca nu a durat decat 9 ani]
"O ardeam lejer
Aveam timp si loc de aici pana la cer
Aveam lumina pe chip si foc in priviri
Nu intelegeam de ce se uita parintii la stiri
Sa cresc m'am grabit nitel
Desii stiind ca n'o sa'mi placa
Timpul sa grabit si el
Sa depus in straturi peste oglinda in care ma privesc
M'a imbracat gros, oricat de multe haine as da jos..pielea n'o gasesc
Am devenit ce am vrut adica un om mare
Pe drum merg si lupt
Ma port ca atare
Sunt tot mai rezervat in cuvinte
Nimic nu mai e ca inainte
Detalii nu ma obosesc sa tin minte
Zambesc mai putin, zambesc ca sa ascund armele pe care le detin
Plang mai des, daca ma intrebi eu iti raspund ca fac bine
Lacrimi nu ies, visele's tot aici dar nu mai vreau sa ajung la ele
Pentru ca am invatat sa ma abtzin de ideea ca e mai bine asa
Multi agatati se tin
Eu m'am lasat sa cad
Vreau sa fiu iar copil
Hai joca'te cu mine putin.."
Poate ca par "ataaaaaaaat de falsa" , dar nu imi pasa.
E blogul meu asa ca scriu ce vreau >_<
Am invatat ca nu se merita sa te increzi in nimeni , daca stii ca e fara speranta.
Am invata ca nu poti sa iti pui increderea nici macar in parinti,,,ce sa mai zic de ceilalti?
ah...si pentru cei care au citi si si-au intiparit o anumita imagine despre mine :
Nu ma cunoasteti asa ca nu ma judecati , si nu aveti nici un drept sa ma criticati..
Anemone ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu