Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 17 iulie 2008

2 years..like yesterday [post comemorativ dedicat]





Sunt 2 ani..de cand am ramas singura , 2 ani de cand imi aduc aminte de ceea ce faceam impreuna cu lacrimi in ochi , 2 ani de cand totul s-a schimbat.

Au trecut greu , recunsoc , dar totusi...cand stau si ma gandesc , parca a fost ieri.
Imi si aduc aminte cum am reactionat cand am aflat , cum am stat cu ea la spital si ma rugam la toti sfintii ca sa se ridice de pe pat , sa-si revina si sa uitam impreuna de toate cele intamplate , cum am plans timp indelungat pentru ca nu vroiam sa admit asta , negam de parca ar fi contat ca eu negam ...

Vreau totusi sa te am langa mine din nou , pentru ca ai fost singura care mi-a stat alaturi si care a renuntat la "imagine" pentru prietenie.
"Am cunostinte , dar nu si prieteni adevarati si pentru asta sunt cu tine aici " ...asta ti-am zis la spital ...
Gosh...am ajuns sa fac un dialog cu ea chiar daca nu ma aude... -________-''''''
Multi dintre cei cu care statea s-au trezit sa ii ureze "La multi ani !" pentru ca a murit de ziua ei , chiar daca am zis ca nu o sa o iert pentru ce a facut , am iertat-o de mult...Nu pot sa stau suparata pe ea cand stiu ca a murit cu lacrimi in ochi , cu durere in suflet , cu regrete in minte ...dar cu zambetul pe buze..si chiar daca stiu cine este vinovat pentru ceea ce a facut , nu am cu ce sa il ranesc asa cum el a ranit-o intr-o zi de 15 iulie acum 2 ani....nu pot...

Am invatat sa traiesc fara cea care mi-a fost aproape 5 ani din viata , care m-a ajutat , sprijinit si mi-a oferit un umar pe care sa plang , care nu se supara pe mine atunci cand ii ziceam cuvinte rautacioase stiind ca peste putin timp o sa regret si o sa mi le retrag...ma intelegea si eu faceam la fel.

Ne ajutam una pe alta , ne sustineam si aveam planuri mari pentru vara aia. Primise ceea ce isi dorise toata viata ei , si totusi.... a renuntat la tot , inclusiv viata.

Nu regret decat moartea ei , dar nici o clipa pe care am petrecut-o cu ea nu o voi uita pentru ca tin prea mult la amintiri , prea mult tin la ea...
Chiar daca nu ti-am stiu decat pseudonimul , ma bucur ca te-am cunoscut Kaori , si pentru tot ce m-ai invata iti sunt recunoscatoare pentru tot restul vietii mele , desi recunosc ca nu mi-ar parea rau daca as mai avea ce sa invat de la tine .... asa cum invaam atunci...


I miss you , I need you ...Iwant to meet you in Heaven ... and if I don't .. Forgive me , because I've failed you and the promises made to you...




Anemone

Un comentariu:

Anonim spunea...

tragic...si trist:(