Am citit ieri un articol din blogul unei fete , si vreau sa zic ca m-a impresionat enorm de mult , mai exact pana la lacrimi si m-a facut sa ma gandesc un pic mai bine.
Am realizat dupa ce am citit ca si eu am cam refuzat prietenii dar nu am facut-o pentru a ma izola singura de lume , sau din figuri , ci pentru ca ma cunosc , stiu ca ranesc involuntar cu vorbele mele , stiu ca dor si stiu ca pe urma o sa mi le iau inapoi , si imi e teama sa nu ranesc prea tare , dar ...incerc sa nu gandesc totul in partea negativa.
Stiu ca timpul e ucigasul perfect , care sterge lent si dureros din memorie , clipele frumoase , clipele de fericire absoluta [adica acele clipe in care chiar nu iti pasa de nimeni si nimic pentru ca erai atat de fericit incat te credeai stapanul absolut si nu te impiedica nimeni pentru ca aveai un prieten acolo pentru tine mereu , care radea si plangea cu tine si care se bucura o data cu tine] , dar nu lasa in urma decat ......amintiri.
Pacat ca amintirile nu pot deveni realitate....
Daca pozele ar putea sa ne vorbeasca poate ca amintirile ar ramane vii si asta ne-ar ajuta sa trecem peste toate cu zambetul lipit de fata...
Stau in pat si ma gandesc...ma gandesc ce o sa fac astazi...iar sa stau singura in casa si afara sa ma duc sa ma plimb ca o handicapata in locurile care nu se schimba si in care stiu fiecare pietricica in parte?
Ma gandesc la acele persoane si ma doare ...ma doare pentru ca stiu ca si eu am fost asa..si eu am refuzat prietenia...Dar ..am gasit pe cineva care e acolo mereu cu mine , care ma tine de mana si imi zice " Stai linistita ca trecem impreuna peste tot si toate , pentru ca suntem prietene , in ciuda distantei dintre noi ! ", e o persoana care e mai importanta pentru mine decat sunt eu. Si incerc sa fac totul sa nu o ranesc..Chair daca , oricat de multe lucruri i-as spune , ma stie si mai stie si faptul ca peste 10 minute am sa ii cer scuze din inima , si nu pune la suflet , imi zambeste si ma iarta, imi sterge lacrimile cu un zambet si ma face sa fiu dura.
Mi-a zis cele mai frumoase cuvinte pe care a putut sa mi le zica cineva , si nu o sa le uit pentru nimeni si nimic in lume .
E departe de mine , dar nu conteaza pentru ca suntem best-friends..si ea m-a facut sa realizez ca oricat e grea ar fi , viata merita traita , dar nu pentru altii , ci pentru tine , pentru ca cei din jurul tau mai mult te doboara , si mi-a zis ca "decat sa imi fac prieteni falsi , mai bine sa raman cu prieteni imaginari . "
A devenit in scurt timp , cea mai importanta persoana pentru mine , mai importanta decat parintii si decat mine , pentru ca ma intelege , e mereu cu mine si ma ajuta , oricat de greu ar parea.
Mersi ..
Anemone
Am realizat dupa ce am citit ca si eu am cam refuzat prietenii dar nu am facut-o pentru a ma izola singura de lume , sau din figuri , ci pentru ca ma cunosc , stiu ca ranesc involuntar cu vorbele mele , stiu ca dor si stiu ca pe urma o sa mi le iau inapoi , si imi e teama sa nu ranesc prea tare , dar ...incerc sa nu gandesc totul in partea negativa.
Stiu ca timpul e ucigasul perfect , care sterge lent si dureros din memorie , clipele frumoase , clipele de fericire absoluta [adica acele clipe in care chiar nu iti pasa de nimeni si nimic pentru ca erai atat de fericit incat te credeai stapanul absolut si nu te impiedica nimeni pentru ca aveai un prieten acolo pentru tine mereu , care radea si plangea cu tine si care se bucura o data cu tine] , dar nu lasa in urma decat ......amintiri.
Pacat ca amintirile nu pot deveni realitate....
Daca pozele ar putea sa ne vorbeasca poate ca amintirile ar ramane vii si asta ne-ar ajuta sa trecem peste toate cu zambetul lipit de fata...
Stau in pat si ma gandesc...ma gandesc ce o sa fac astazi...iar sa stau singura in casa si afara sa ma duc sa ma plimb ca o handicapata in locurile care nu se schimba si in care stiu fiecare pietricica in parte?
Ma gandesc la acele persoane si ma doare ...ma doare pentru ca stiu ca si eu am fost asa..si eu am refuzat prietenia...Dar ..am gasit pe cineva care e acolo mereu cu mine , care ma tine de mana si imi zice " Stai linistita ca trecem impreuna peste tot si toate , pentru ca suntem prietene , in ciuda distantei dintre noi ! ", e o persoana care e mai importanta pentru mine decat sunt eu. Si incerc sa fac totul sa nu o ranesc..Chair daca , oricat de multe lucruri i-as spune , ma stie si mai stie si faptul ca peste 10 minute am sa ii cer scuze din inima , si nu pune la suflet , imi zambeste si ma iarta, imi sterge lacrimile cu un zambet si ma face sa fiu dura.
Mi-a zis cele mai frumoase cuvinte pe care a putut sa mi le zica cineva , si nu o sa le uit pentru nimeni si nimic in lume .
E departe de mine , dar nu conteaza pentru ca suntem best-friends..si ea m-a facut sa realizez ca oricat e grea ar fi , viata merita traita , dar nu pentru altii , ci pentru tine , pentru ca cei din jurul tau mai mult te doboara , si mi-a zis ca "decat sa imi fac prieteni falsi , mai bine sa raman cu prieteni imaginari . "
A devenit in scurt timp , cea mai importanta persoana pentru mine , mai importanta decat parintii si decat mine , pentru ca ma intelege , e mereu cu mine si ma ajuta , oricat de greu ar parea.
Mersi ..
Anemone
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu