drugs vs. life

Ascult muzica . Chestie obisnuita pentru mine dar totusi..ascult o melodie ce ma marcheaza inca.
[Nimeni altu'-Inca o poveste..stiu ca nu prea ascult dar..What the fuck?] daca stii melodia inseamna ca stii si despre ce e vorba in ea.
Eh..am avut un coleg in scoala , mai mare ca mine dar nu conta era numai un an pana la urma , si acel coleg , mi-a fost cel mai bun prieten care se putea in scoala pentru faptul ca ma intelegeam si ca trecut ne asemana.
Dar el avea prezentul mai tumultos decat al meu.Era ultimul an din scoala generala pentru el , si el cum statea intr-un cartier stil "ghetto " sau ceva in ge nul , s-a gandit ca:" Ar cam fi timpul sa mai stau si eu cu ""smecherii"" din cartier."
A stat , toata seara cu ei . A doua zi la scoala era clar ca nu era in apele lui , pentru prima data in 8 ani a chiulit pentru ca "Se intalnea cu fratii lui." Am inteles , n-am zis nimic , dar .. era clar ca nu e el ..si totusi ce puteam eu sa ii zic ? "stai la scoala ca zic eu ? " sau " nu mai sta cu ei ca am stat si eu si stiu de ce sunt ei in stare?" Nu m-ar fi ascultat oricum pentru ca nu gandea limpede.
A doua zi la fel , dar cand am vorbit cu el si mi-a zis sa merg cu el la o intalnire cu fratii lui , am inteles la ce s-a referit.
Era prea mult pentru mine sa accept ca inevitabil..si el va pleca ..precum altii.
Sa-l opresc? A fost ca si cum as fi vrut sa pun pe sine un tren care deraiaza.
Am tinut-o in mistere o luna , doua , trei pana mi-a zis.
A fost greu sa aud asta , mai ales pentru ca e cam nasol sa afli de la cel mai bun prieten ca se drogheaza ca sa fie acceptat de cei mai "tari " din cartier.
Stiau si parintii , dar ce puteau sa ii faca ? sau cel putin nu i-au facut nimic . Asta stiu pentru ca imi zicea ca totusi "a invatat sa faca bani , are intrare la toti traficantii si ii e bine" , pana cand s-a spart gasca si nu mai isi vorbeau . Inainte de terminarea scolii , in ziua premierei , vine la scoala si imi spune:" E ultima zi impreuna dar nu conteaza , ne vedem sus."
N-am inteles atunci ce zice , dar peste 2 saptamani era prea adevarat ca sa cred.
Vecinii lui l-au gasit cu siringa si pachetul de heroina langa el , l-au ingropat parintii lui ,dar nimanui nu i-a pasat , si toti "fratii" lui l-au uitat.
Acum cand ma gandesc la asta realizez ca de fapt sunt singura care nu a acceptat moartea lui , si care inca si-l mai aduce aminte.
E greu sa-mi aduc aminte de clipele placute fara sa ma scufund in cele amare , atunci cand mintea lui era controlata de droguri.

Totusi..memoria lui ramane vie pentru mine pentru ca am invatat sa imi aduc aminte numai de partea frumoasa din prieteni , mai ales pentru ca stiu ca nu o sa mai gasesc altii..









Anemone

2 years..like yesterday [post comemorativ dedicat]

Sunt 2 ani..de cand am ramas singura , 2 ani de cand imi aduc aminte de ceea ce faceam impreuna cu lacrimi in ochi , 2 ani de cand totul s-a schimbat.

Au trecut greu , recunsoc , dar totusi...cand stau si ma gandesc , parca a fost ieri.
Imi si aduc aminte cum am reactionat cand am aflat , cum am stat cu ea la spital si ma rugam la toti sfintii ca sa se ridice de pe pat , sa-si revina si sa uitam impreuna de toate cele intamplate , cum am plans timp indelungat pentru ca nu vroiam sa admit asta , negam de parca ar fi contat ca eu negam ...

Vreau totusi sa te am langa mine din nou , pentru ca ai fost singura care mi-a stat alaturi si care a renuntat la "imagine" pentru prietenie.
"Am cunostinte , dar nu si prieteni adevarati si pentru asta sunt cu tine aici " ...asta ti-am zis la spital ...
Gosh...am ajuns sa fac un dialog cu ea chiar daca nu ma aude... -________-''''''
Multi dintre cei cu care statea s-au trezit sa ii ureze "La multi ani !" pentru ca a murit de ziua ei , chiar daca am zis ca nu o sa o iert pentru ce a facut , am iertat-o de mult...Nu pot sa stau suparata pe ea cand stiu ca a murit cu lacrimi in ochi , cu durere in suflet , cu regrete in minte ...dar cu zambetul pe buze..si chiar daca stiu cine este vinovat pentru ceea ce a facut , nu am cu ce sa il ranesc asa cum el a ranit-o intr-o zi de 15 iulie acum 2 ani....nu pot...

Am invatat sa traiesc fara cea care mi-a fost aproape 5 ani din viata , care m-a ajutat , sprijinit si mi-a oferit un umar pe care sa plang , care nu se supara pe mine atunci cand ii ziceam cuvinte rautacioase stiind ca peste putin timp o sa regret si o sa mi le retrag...ma intelegea si eu faceam la fel.

Ne ajutam una pe alta , ne sustineam si aveam planuri mari pentru vara aia. Primise ceea ce isi dorise toata viata ei , si totusi.... a renuntat la tot , inclusiv viata.

Nu regret decat moartea ei , dar nici o clipa pe care am petrecut-o cu ea nu o voi uita pentru ca tin prea mult la amintiri , prea mult tin la ea...
Chiar daca nu ti-am stiu decat pseudonimul , ma bucur ca te-am cunoscut Kaori , si pentru tot ce m-ai invata iti sunt recunoscatoare pentru tot restul vietii mele , desi recunosc ca nu mi-ar parea rau daca as mai avea ce sa invat de la tine .... asa cum invaam atunci...


I miss you , I need you ...Iwant to meet you in Heaven ... and if I don't .. Forgive me , because I've failed you and the promises made to you...




Anemone

Friends..[post dedicat..]

Am citit ieri un articol din blogul unei fete , si vreau sa zic ca m-a impresionat enorm de mult , mai exact pana la lacrimi si m-a facut sa ma gandesc un pic mai bine.
Am realizat dupa ce am citit ca si eu am cam refuzat prietenii dar nu am facut-o pentru a ma izola singura de lume , sau din figuri , ci pentru ca ma cunosc , stiu ca ranesc involuntar cu vorbele mele , stiu ca dor si stiu ca pe urma o sa mi le iau inapoi , si imi e teama sa nu ranesc prea tare , dar ...incerc sa nu gandesc totul in partea negativa.
Stiu ca timpul e ucigasul perfect , care sterge lent si dureros din memorie , clipele frumoase , clipele de fericire absoluta [adica acele clipe in care chiar nu iti pasa de nimeni si nimic pentru ca erai atat de fericit incat te credeai stapanul absolut si nu te impiedica nimeni pentru ca aveai un prieten acolo pentru tine mereu , care radea si plangea cu tine si care se bucura o data cu tine] , dar nu lasa in urma decat ......amintiri.
Pacat ca amintirile nu pot deveni realitate....
Daca pozele ar putea sa ne vorbeasca poate ca amintirile ar ramane vii si asta ne-ar ajuta sa trecem peste toate cu zambetul lipit de fata...


Stau in pat si ma gandesc...ma gandesc ce o sa fac astazi...iar sa stau singura in casa si afara sa ma duc sa ma plimb ca o handicapata in locurile care nu se schimba si in care stiu fiecare pietricica in parte?
Ma gandesc la acele persoane si ma doare ...ma doare pentru ca stiu ca si eu am fost asa..si eu am refuzat prietenia...Dar ..am gasit pe cineva care e acolo mereu cu mine , care ma tine de mana si imi zice " Stai linistita ca trecem impreuna peste tot si toate , pentru ca suntem prietene , in ciuda distantei dintre noi ! ", e o persoana care e mai importanta pentru mine decat sunt eu. Si incerc sa fac totul sa nu o ranesc..Chair daca , oricat de multe lucruri i-as spune , ma stie si mai stie si faptul ca peste 10 minute am sa ii cer scuze din inima , si nu pune la suflet , imi zambeste si ma iarta, imi sterge lacrimile cu un zambet si ma face sa fiu dura.
Mi-a zis cele mai frumoase cuvinte pe care a putut sa mi le zica cineva , si nu o sa le uit pentru nimeni si nimic in lume .
E departe de mine , dar nu conteaza pentru ca suntem best-friends..si ea m-a facut sa realizez ca oricat e grea ar fi , viata merita traita , dar nu pentru altii , ci pentru tine , pentru ca cei din jurul tau mai mult te doboara , si mi-a zis ca "decat sa imi fac prieteni falsi , mai bine sa raman cu prieteni imaginari . "


A devenit in scurt timp , cea mai importanta persoana pentru mine , mai importanta decat parintii si decat mine , pentru ca ma intelege , e mereu cu mine si ma ajuta , oricat de greu ar parea.

Mersi ..





Anemone

nice to meet me...

e oarecum pustiu la mine in casa , asa ca m-am hotarat sa mai scriu ceva:D

Nu stiu cum am putea sa traim fara aer , cum am putea sa respiram fara aer si cum am putea sa zburam fara aripi, si cred ca de asta ne bazam mai mult pe ceilalti decat pe noi insine..

Totusi..cei din jurul nostru au un impact imens asupra propriei persoane si asta o zic din proprie experienta.

Cand am ramas fara cea mai importanta persoana din viata mea [shit..miss you Kaori:((]am fost mult timp cu moralul la pamant , am pierdut notiunea timpului fara sa vreau , m-am inchis in mine , am refuzat sa vorbesc cu cineva despre asta [lucru care poate a inrautatit situatia], m-am izolat de cei din jur si am "uitat cum sa mai traiesc."

Nu am inteles motivul ei pentru ca nu am vrut ; si oricat de pueril ar fi , pentru ea a fost cel mai mare impuls , si momentul respectiv ..cel mai urat cosmar.

Nu voi mai incerca sa ma ascund dupa minciuni si de aceea tot ce ma va lovi in viata , voi privi in ochi , voi infurta si voi trece peste , oricat de greu ar fi si de dureros.

Fiinta unama e nula , poate , in imensitatea universului , dar este "o fiinta superioara tutor celorlalte vietati de pe planeta" ...macar in teorie.

Ranim , suntem raniti ; iubim , suntem iubiti ; ajutam , suntem ajutati ; dar nu ne putem gasi rolul in aceasta piesa ce ruleaza de la inceputul timpului , pe o scena in care intra actori si actrite mereu , numita "VIATA" si poate ca de aceea avem nevoie de cineva care sa ne ajute sa trecem peste toate.

Am 15 ani , dar totusi , nu am preocuparile zilnice alei unei adolecente de varsta mea. Nu stau ce cele mai populare tipe de la scoala/de pe alee / din bloc , nu ma uit dupa baieti mereu , nu merg " la un suc cu colegii/prietenii" , nu-mi duc javra la coafor ca sa o terorizez vopsind-o si nu stiu ce [ -__-' ] nu ma uit peste reviste idioate , si nu , nu stau cu colegii in pauze nicioadata. [ nu ma suporta , nu-i suport.]

Am secrete , ca oricine , pe care numai eu si kaori le stiam , am trecut , am prezent si vreau sa cred ca am si viitor.

Si cum e normal am avut si copilarie [chiar daca nu a durat decat 9 ani]

"O ardeam lejer

Aveam timp si loc de aici pana la cer

Aveam lumina pe chip si foc in priviri

Nu intelegeam de ce se uita parintii la stiri

Sa cresc m'am grabit nitel

Desii stiind ca n'o sa'mi placa

Timpul sa grabit si el

Sa depus in straturi peste oglinda in care ma privesc

M'a imbracat gros, oricat de multe haine as da jos..pielea n'o gasesc

Am devenit ce am vrut adica un om mare

Pe drum merg si lupt

Ma port ca atare

Sunt tot mai rezervat in cuvinte

Nimic nu mai e ca inainte

Detalii nu ma obosesc sa tin minte

Zambesc mai putin, zambesc ca sa ascund armele pe care le detin

Plang mai des, daca ma intrebi eu iti raspund ca fac bine

Lacrimi nu ies, visele's tot aici dar nu mai vreau sa ajung la ele

Pentru ca am invatat sa ma abtzin de ideea ca e mai bine asa

Multi agatati se tin

Eu m'am lasat sa cad

Vreau sa fiu iar copil

Hai joca'te cu mine putin.."

Poate ca par "ataaaaaaaat de falsa" , dar nu imi pasa.

E blogul meu asa ca scriu ce vreau >_<

Am invatat ca nu se merita sa te increzi in nimeni , daca stii ca e fara speranta.

Am invata ca nu poti sa iti pui increderea nici macar in parinti,,,ce sa mai zic de ceilalti?

ah...si pentru cei care au citi si si-au intiparit o anumita imagine despre mine :

Nu ma cunoasteti asa ca nu ma judecati , si nu aveti nici un drept sa ma criticati..

Anemone ..

Sinuciderea unei idei.

Adanc in inima mea s-a nascut o idee acum mult timp.
Poate ca si acum e acolo ,dar eu pur si simplu nu pot sa ajung la ea...de fapt..NU VREAU !
Avem vise , sperante si idei , dar toate se sting .
Uneori visele e mai bine sa nu devina realitate si sa fie ceva ce nu poate fi atins.
E mai bine sa nu poti sa iti duci la capat toate visele , pentru ca astfel iti poti crea in continuare sperantele care te tin in viata .

Dar ideile pe care le am eu ..vor muri singure in lumea in care traim. In Romania nimic nu te ajuta sa te promovezi , indiferent de talent si aptitudini , nimic nu te ajuta sa privesti cu optimism inainte , nimic nu te va ajuta niciodata.
Am invatat ca in viata trebuie sa lupti pentru tine , si pentru nimeni altcineva.
Dar imi este greu sa il vad pe cel de langa mine , care chiar daca nu imi este prieten ca sufera , si de aceea incer ca asa cum pot sa il ajut sa treaca peste perioada mai grea sau peste dezamagire.
Nimanui nu ii pasa insa ca eu vreau sa ajut daca nu o si fac. Si de multe ori "faptele te fac" .
Visele , sperantele , idealurile , ideile , sentimentele toate ne deosebesc de animale .
Desi atunci cand vezi inca o dovada la stiri pentru prostia omeneasca si violenta , mai mai ca te gandesti : " Cine imi garanteaza mie ca nu suntem animale?"
Ati vazut si voi ce se da la stiri...Prostitutie , violenta , accidente , moarte , ca nu stiu ce a facut Adrian copil minune , ca nu stiu ce si-a mai luat Becali , ca s-au mai casatorit unii si ca paparazzi nu ii lasa in pace , ca nu stiu care"mare vedeta" a batut pe nu stiu care " mare jurnalist sau mare cameraman" , sau ca unii s-au luat la bataie pentru un fulg .

Asa ...usor se stinge dorinta de a fi ajutat pentru ca nu stii niciodata peste ce tip de oameni dai . Ai toate sansele sa gasesti pe cineva care stau cu tine din interes , iar atunci cand vei avea nevoie de ajutor , de un umar pe care sa plangi sau sustinere , iti vor intoarce spatele.

Dar totusi...
Cu aceste maini care nu ajung afara , si cu aceste picioare care nu vor face pasi inainte
Tot ceea ce am gresit danseaza intr-o gradina cubica si imi omoara ideile de mai bine si libertate...

Fake a smile...

Asaaa...prea mult ma chinuie ideea de a "falsifica zambete" >:).

Multi dintre cei pe care ii stiu , sau pur si simplu ii vad pe strada , falsifica zambete.

"Realitatea bate platoul de filmare , iar viata ar trebuie sa fie frumoasa si fara efecte speciale. "

Sa incerci sa vezi partea frumoasa in tot , sa zambesti mereu , sa fi trist , sa plangi in interior , dar la suprafata sa zambesti mereu. Sa incerci sa le faci pe plac celor din jurul tau , si sa nu iti exteriorizezi adevaratele sentimente , sa te schimbi de dragul LOR ,,,de dragul persoanelor care chiar merita .

Sunt putine acele persoane , greu de gasit ..dar nu imposibil. Si poate de asta ar trebui sa vezi inainte de tot ..adevarul .

E ca sentimentul pe care il ai atunci cand simti ca pana si viata nu mai are rost , ca atunci cand vezi in jurul tau numai rautate si tristete , cand percepi lumea in adevarata ei esenta , si cand ..dand la o parte "efectele-speciale" simti ca nu mai are rost , ca e o lupta pe care TU ! ai pierdut-o ...din nou.