Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 21 martie 2016

8:05 PM - 12:19 PM

"Fii şi tu mai bună, fiecare are luptele lui de purtat."
"Sunt mai blândă decât crezi, doar că ştiu că nu se merită să o arăţi oricum. La fel cum tu nu faci complimente aiurea."

Dă-mi tricoul jos, muşcă-mă de umeri, pentru că nu contează că nu mergem pe bulevard, şi că nu ai întunericul în păr. Mereu ne-am prefăcut că suntem îndrăgostiţi, şi acum nu mai e de ajuns. Mereu am ajuns fix la mometul potrivit către "nicăieri" şi "oriunde". Acum stăm la lumini roşii, călare pe lună.

"Orice ai face, nu pleca. Atât îţi cer."
"Adică? Sau, de ce?"
"Pentru că dacă pleci, lasă că pleci tu, să zicem că sunt pregătită pentru asta. Ştii, no expectations, no disappointments", sau, habar n-am, disappointed but not surprised. Despre ce vorbeam?"
"Să nu plec. Acolo ai rămas."


(mi-ar plăcea să cred că chiar ai fost atent, şi ştiai despre ce vorbeam)

"Aşa, da! Lasă că pleci tu, dar o sa iei cu tine toate visele mele, toată viaţa pe care mi-am petrecut-o în tine, ai lua toată puterea mea de a mai visa. Ai lua planuri, ani care trec, ani în care totul e în regulă, atâta timp cât ştiu că la sfârşit de zi, o să mă uit în ochii tăi, indierent dacă ai nervi, eşti cu curu în sus, sau sunt eu cu curu în sus, sau în care adormim exact după ce ne futem.Ani în care mă acopăr cu tine. Poate că nu zâmbeşti mereu când te uiţi la mine, poate iar ai uitat când e ziua mea, sau cum mă cheamă, de fapt. Ani în care nu-ţi fur libertatea, nu te forţez să mă iubeşti, în care nu îmi strici zilele de vineri. Ani în care să fii în continuare aici, şi să vedem unde ne duce asta. Nu vreau să mă duc acasă, şi să nu fii şi tu acolo."

Linişte, amândoi aveam nevoie de timp. Sau poate că nu.

Să lăsăm noaptea să curgă peste noi. Să fim treji în continuare, chiar dacă nu se întâmplă nimic interesant aici. Trebuie să fii ce trebuie, vreau să fii ce trebuie. Să găsim un drum fără nume, şi să-i dăm numele nostru. Nu trebuie să mergem acasă, nu trebuie să mergem nicăieri. Să se facă toate străzile verzi şi roşii, şi să vrei acelaşi lucru ca mine.

Să ne facem una cu marea.
Trimiteți un comentariu