11

"Vrei sa mergem la mare?"
"Vreau inghetata."
"Haide, ma, putem sa mergem in Vama, sau Costinesti!"
"Vreau sa facem lucruri mari impreuna. Adica, sa incepem de la nimic, sau mai nimic, si sa ajungem sa avem ceva misto impreuna."
"Si eu."
"Esti atat de simplu."
"Ce vrea sa insemne asta?"
"Asta a foat singura ta reactie, "si eu"? Sa-mi fut un cap in gura!"
"De ce pula mea te-ai enervat?"
"Pentru ca esti simplu, sau asa imi pari, cand nu scriu despre tine. Pentru ca nu te stiu, de fapt, dar vreau sa te cunosc. Usor. Treptat. Ritmat. Inconsistent."
"Esti sincera?"
"Nu, te mint. Ce cacat, ma?"
"Nu mai zice "ma". Ai zis ca nu mai zici asta."
"Unul va muri, si celalalt o sa sufere."
"Ce?"
"Exact ce ziceam. Da-mi si mie berea si o tigara."
"Ne lasam de fumat."
"Da, stiu. Nu-ti dau berea."
"De ce?"
"Ia-o, e langa tine."

Mereu ma faci sa ma simt  proasta cand vorbesc cu tine. Chiar si atunci cand te intreb ce ai zis, pentru ca stii ca nu aud cu o ureche, si niciodata nu cred ca inteleg ce trebuie. Iti dau generozitate, nu imi da cruzime. Pentru ca esti genul ala de om dupa care nimic nu mai are sens. Acelasi sens, sigur nu.

"Mintea deschisa."
"De fapt, e usa deschisa. Atat. Nu mai avem mancare."
"Nici bani."
"Da-mi berea.!
"Ce ai mai scris?"
"Nu e treaba ta. Uneori, nici a mea."
"Scrie-ma!"
"Esti arta, idiotule! Arta mea, arta care nu ma intereseaza daca ajunge undeva. Nu ai sa mori vreodata."
"Scrie-mi pe corp."
"Luna mi-e muza. Hai sa o asteptam."
"Uite berea. Ia si o tigara."
"Te-am iubut dinainte sa te cunosc. De parca atomii din mine au fost mereu atrasi de atomii din tine, si cumva, s-au intors unii la altii. Si e un intreg, un univers,  complet si imperfect. Si poate chiar suflete-pereche."
"Tocmai ai explicat stiintific, fantastic, literar asta."

Toarna-mi vise in strecuratoarea dintre coaste si stern. Trei puncte, lipseste unul.