Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 24 aprilie 2015

24



Pentru că e alb, spui că vrea să fie alb. Că nicio altă culoare nu ar avea cum să îi vină atât de bine.
Pentru că e alb, orice poate să fie adăugat, şi să arate bine.
Chiar şi apa dintr-o cană a devenit limpede. Şi-a pierdut toate culorile.
Eventual, oamenii corup alţi oameni. Oameni pot fi lăsaţi fără culoare de către alţi oameni. Se strâng de gât, stând amândoi pe steaua lor, care a devenit incoloră. Exact ca ei.
Cum descri timpul, când copacii se uită, trişti, la toate industriile de lângă ei?
Pămânutl e atins de o mână însângerată, fără altruism, florile s-au ofilit şi au murit. 
Şi, o dată cu acea mână, care nu are suflet,  viitorul fără păcate e omorât.
Ce fel de viaţă îţi imaginezi în societatea asta? E aia pe care o vrei? În lipta asta egoistă şi narcisistă, ce a fost vărsat nu era sânge, ci lacrimile unei planete.
Pentru că nici ploaia nu mai e atât de liniştitoare pe cât era.
Pentru că au fost prea multe furtuni in decursul unei săptămâni, şi nici măcar nu erau din natură, nu neapărat.
Te-ai obişnuit să spui că totul e bine, când ştii foarte bine că nu e aşa?
Bun venit în clubul celor care fac pe plac societăţii, pentru că trebuie să aparţină undeva, pentru că indiferent cât de mult urăsc oamenii, nu vor să fie complet singuri.
Se aude melodia ta preferată, dar nu ai curajul să dai volumul mai tare.
Ascultă micuţa bătaie a inimii tale. Nu vreau să ajungi în punctul ăla în care vrei să simţi ceva, orice. Doar să simţi ceva.

Trimiteți un comentariu