Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 31 decembrie 2014

Aproximativ 2015


Încă un an dus, fumat, băut, pierdut, învăţat, schimbat, preconceput.
Am câteva poveşti cu care dovedesc că aşa e, dar mă mulţumesc să pot spune la final:"Măcar am încercat."
Şi a fost bine.
Uneori, nu simţeam nimic, dar acum e mult mai bine.
Şi le mulţumesc persoanelor care m-au ajutat, indiferent cu ce sau cine.
Am înţeles că ceva ce părea la început cea mai bună idee, e doar o altă greşeală.
Că ceea ce am vrut nu era bine pentru mine.
Că trecutului îi e mult mai bine acolo. Că există mai bine.
Că unele alegeri le-am făcut pentru că trebuiau făcute.
Că trebuie să ştii să spui "stop" (still working on it)
Că o vioară şi-un pian pot face totul să se schimbe.
Sau un saxofon şi o melodie care te face fan înrăit al unei trupe.
Că nu există nimic mai frumos decât prietenii care te acceptă aşa cum eşti, deşi ar da orice să schimbi unele lucuri. Şi asta pentru că le pasă.
Că minţi geniale aparţin persoanelor care nu au fost niciodată libere.
Că iarna există pentru a cunoaşte oameni minunaţi.
Cum e să scrii din iubire de oameni, nu lucruri sau idealuri.
Că un lucru pe care îl începi, mereu altfel, e în sfârşit în stadiul final de metamorfoză.
Că tu ţi-ai terminat schimbarea pentru mult timp. Deşi unele obiceiuri proaste trebuiesc oprite.
Că poţi să-ţi rupi sufletul într-o mie de bucăţi, şi să treci peste până la urmă.
Că oamenii pe care îi sperii la până la 3 dimineaţa, cu extrem de multă sinceritate, ajung prieteni buni.
Că oamenii sunt încă frumoşi.
Că iniţierea oamenilor în locuri şi obiceiuri noi, poate să iasă chiar frumos.
Că muzica transmite mai mult decât trebuie. Şi uneori, când mutarea e aproape, stări diverse când asculţi folk şi eşti în bar.
Că mierea cu miere e cel mai bun desert.
Că spirtul te face spiritual şi capabil să vezi satanismul şi nebunia din omul de lângă tine, şi din tine.
Că prietenia se leagă în stări şi feluri şi locuri diferite.
Că oamenii inocenţi sunt mai parşivi decât ai crede.


Şi multe, multe alte lucruri.
Vă mulţumesc, şi vă iubesc, deşi sunt cea mai mare nenorocită.



PS: nu-mi vine să cred cât de sinceră am fost, recitind asta.


Trimiteți un comentariu