Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 10 noiembrie 2014

Multumesc.

"Lumea te-a intrebat cine te-a schimbat, iar tu ai raspuns mereu ca toti. Desi nici tu nu stiai exact ce vrei sa spui prin asta, in afara de faptul ca esti rezultatul multor oameni care ti-au trecut prin viata. Indiferent cat de mult, sau putin au stat. De fapt, nu cred ca puteai sa fii mai exacta de atat, mai concreta, mai sincera, si, in acelasi timp, sa nu zici nimic cu asta. Pentru ca tu chiar asta esti. Pentru ca asa ai ajuns din cauza mai multor lucruri, locuri, oameni, substante, sticle, nopti pierdute care s-au transformat in zile de nesomn si in care regretai tot ce ai facut. Tot ce tineai minte. Esti speciala, tocmai prin asta. Asta cred.
Tot eterul tau e verde, tocmai pentru ca nu stii ce alta culoare ai putea sa ii dai. L-ai scos din acid si l-ai lasat sa faca orice vrea el. "Dau in tine toata noaptea, spune-mi ca simti ceva, ca te doare, spune-mi ca simti!" In cate nopti te-am auzit spunandu-ti singura asta, nopti in care te auzeam ca plangi, indiferent cat de silentios credeai tu ca e de fapt, nopti in care voiam din tot sufletul sa vin sa te ajut cumva, dar stiam ca nu am cum, sau cu ce. Si ca tu nu vrei. Imi aduc aminte cand ai stat la mine o luna intreaga, pentru ca te dadusera ai tai afara, si cat de pierduta te simteai si credeai.
"Am vazut tot ce puteam sa vad, am vazut adevarul, minciunile, durerea, dragostea, fericirea aia relativa.pe care o vreti si cautati toti, culori, nuante, locuri, oameni,...tot. Dar nu-mi luati auzul, pentru ca  nu as putea sa-mi imaginez o viata in.tacere absoluta, in care sa fiu singura cu mintea mea, cu gandurile mele..."
Inca mai tin minte cand mi-ai zis asta, cand stateai intinsa pe covorul din sufrageria mea, cand simteai ca ai o mie de ochi deschisi si sapte corpuri, sau chiar mai multe, cand nu faceai pic de sens, cand erai inapta sa iti controlezi gandurile... Si acum, cand ma.uit.la tine, vad aceeasi fata pierduta, trista, cu ochii aia melancolici si frumosi, cu aceeasi galaxie pe buze, doar ca mai intunecata decat acum cativa ani. Si te-am vazut cand te-ai schimbat, te-am vazut cum ai crescut. Si trebuie sa-ti spun ca ai crescut frumos si tragic in acelasi timp. Nu e normal sa fii atat de tanara si atat de trista. Nu era normal ca la 17ani sa-ti bei mintile ca sa simti ceva,sau ca sa nu mai simti nimic. Nu era normal ca la 18 ani sa-mi zici ca ai ajuns la astral, la rascruce de drumuri cu tine insuti.
Trebuia sa continui sa scrii dialogurile din mintea ta, dintre personalitatile tale. Cred ca te ajuta asta. Tocmai pentru ca erau momentele alea in care erai constienta ce sfaturi ti-ai dat singura, unul din rarele momente in care constientizezi asta. De ce nu le mai scri? Si nu spune ca nu le-ai mai avut, pentru ca le-ai avut.
Ai auzit de multe ori asta, dar iti mai zic si eu inca o data: ridica-te si lupta pentru tine si nu mai lasa oamenii sa te puna la pamant! Treci peste frica aia a ta de a te ridica, pentru ca stii ca o sa ajungi iar acolo! Stim amandoi ca nu ai maj ajunge jos daca nu te-ai mai lasa calcata in picioare. Toti oamenii care te cunosc stiu asta. Si ma refer la cei care te cunosc cu adevarat, nu care se prefac ca o fac.
Nu te mai considera o greseala, o pierdere de spatiu si timp. Stiu ca te doare, dar nici nu lasi oamenii sa se apropie de tine. Tocmai pentru ca de fiecare data cand i-ai.lasat sa.o faca, au plecat dupa ce te-au cunoscut,dupa ce au cunoscut-o pe tine cea adevarata.
Stiu ca mi-ai zis ca ai vrea tatuaj cu "Sleep sugar, let your dreams flood in, like waves of sweey fire, and i'll give you my empire of dust." Nici acum nu stiu de ce vrei asta, dar stiu ca ai un motiv destul de bun.
Mergi.inainte si nu te mai uita in spatele tau, ai fost deja acolo si nu mai ai ce cauta acolo iar. Imi aduc aminte cat de linistita si pustie erai cand te-ai trezit atunci, in Sibiu, chiar daca nu voiam sa ajungem acolo la bun inceput. Cand mi-ai zis ca ai melodii care ti-au salvat viata, fix atunci cand erai extrem de singura si pierduta. M-ai facut sa inteleg atunci ca e ok sa fiu eu insumi. Acum, vreau sa intelegi si tu asta. Pentru ca ai nevoie. Pentru ca trebuie sa intelegi ca trebuie sa ai prieteni, ca trebuie sa fii tu insuti, pentru ca stiu ca daca ai avea incredere in oameni ai reusi sa faci mai multe. Prietenii tai ar trebui sa te ajute sa treci peste tot. Stiu, iti plac "prietenii" pe care ii ai, dar asta nu inseamna ca ei or sa te ajute vreodata cu ceva, doar pentru ca ai fost aproape de ei candva, sau mereu..
Ti-ai bagat sperante in niste buzunare care erau rupte, ai creat demoni pentru tine. Scri atat de frumos, iar mintea ta e un loc teribil in care sa stai. Acum un an era totul altfel, se petreceau mult mai putine lucruri, nu te intrebai daca ne-am nascut pentru a fi rupti, pacatosi si hoti. Dintr-o calimara de trecut ai rasturnat tot prezentul. Da, raspunsul cel mai bun pe care tu puteai sa il dai de cele mai multe ori, era "nu". Dar desertul asta cruge prin tot scheletul tau de sentimente. Mergi mai departe, si fa totul mai usor de inteles. Mergi mai departe, nu mai ai ce sa simti. Mergi mai departe, fa-te ca nimic nu e real. Daca ai fi spus ca iti pasa, crezi ca le-ar fi parut rau daca ai fi jurat ca ai fi ramas acolo? Intre noi e totul, si nimic in acelasi timp.
Mintea ta e bolnava, dar tu creezi oameni din toate bestiile din capul tau. Tu esti nebuna, ti-ai pierdut mintile, dar ceva din "tot"-ul tau, iubeste "nimic"-ul acestei lumi.

                                                                  Nu te schimba niciodata, si o sa iti dau tot ce e lumea asta.
                                                                                                Cu dragoste,
                                                                                                         A.                                                   "

Trimiteți un comentariu