Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 24 septembrie 2014

Maestrul


L-am adus pe maestru, dar e trist pentru ca spatiul dintre degetele mele e cel in care ale tale vin perfect.
Nu-mi pasa de unde ai venit, atata timp cat ai sa ramai aici.
Asa cum as vrea sa ramana si prima zi de noiembrie.
Spune-mi ca o sa pleci, pentru ca sti ca ma intorc la tine.
Te-am luat pentru ce esti, asa ca ia-ma cu totul,
Prea multe cuvinte pentru prea putine lucruri.
Mereu te simti justificat, dar niciodata iertat.
De ce nu esti satisfacut?
Prea multe cuvinte care ar trebui sa distruga tacerea.
Compromisuri cand vine vorba de vietile noastre.
Poate sunt o visatoare, poate sunt neinteleasa, poate sunt nebuna, poate sunt singura, poate pur si simplu nu mai am timp si mi-a ajuns.
Sigur e timpul sa ma schimb.
Sa-mi aduc tot haosul in ordine.
Sa-mi dau seama care sunt prioritatile, ce poate sa mai astepte, ce trebuie sa mai astepte pentru ca inca nu pot sa fac lucrul ala, ce trebuie sa fac acum, cand sa renunt, la ce sa renunt.
Sa ma incredere in mine si sa uit de momenele in care ma refugiez in muzica doar ca sa nu imi infrunt problemele.
Sa o termin pe Sarah.
Poate e vremea sa ma schimb.
"Stii, vara viitoare am sa plec din tara asta. Sau o sa raman in Bucuresti. Dar nu ma intorc acasa."
Am crezut in asta, mai putin ca nu a mers bine. 

Trimiteți un comentariu