Trenul asta e pe morfina, iar eu habar nu am unde duce.
Adorm pe sentimente, si ma desenez ca pe foaie.
Uite gara!
Cate sine, cate cai!
Am adunat vise care mai de care, prinse in ochii mei amari.
Iubeste si pastreaza echilibrul in toate, pentru ca trenul asta opreste la capat de drum.
Musca-ti cuvintele!
Harta lumii mele e incompleta, eu sunt poet, asta e magie.
Iubesc prin cuvinte, iar iubirea e una din artele mele.
Suntem o generatie de spalati pe creier.
Sunt o entitate cu aripi de plumb.
Intr-o galaxie de cicatrici mi-am gasit si eu locul.
In suflet ai o gaura pe care u vrei sa o mai vezi, asa ca o acoperi cu cat mai multe chestii poti, doar ca sa nu fie vizibila.
Dar degeaba.
Hai sa ne gandim cum inmultim un milion de sperante.
Lumina din oras vazuta din masina chiar a ajuns sa ma inspire.
Fa ce vrei, dar respecta lirica.
"Cine ti-a facut asta? Cine te-a distrus in asa hal, mental si emotional, incat sa te inchizi in fata celor care chiar vor sa te ajute? Nu vorbesti despre sentimentele tale, dai la o parte oamenii buni, si ii ti aproape pe cei rai. Refuzi sa te deschizi in fata oamenilor care ar putea sa te iubeasca si carora le pasa... Cine dracu' ti-a facut asta?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu