Ziua stau in stres, dimineata faci ness, noaptea au urmat cu venin din ser si cer.
Secretul e in gradina.
Soarta am depasit-o pe dreapta, pentru ca trenul vietii mele a iesit de pe sina.
Scriam nopti la rand, scriam tot ce se intampla pe strazi, nu puteam sa respir, gaseam refugiul in persoanele fara de care imi era bine.
Imi aduc aminte si ne-am lasat.
Cel mai curajos lucru pe care l-am facut a fost sa continui sa traiesc atunci cand voiam sa mor.
In ziua in care ai ajuns la mijlocul frazei tale, am murit un pic pe interior, pentru ca stiam ca nu vreau sa aud si restul.
Daca otrava ar avea gustul tau, sigur as inghiti-o.
Sistemul e un vis urat.
Inca ma tin de ceva ce nu mai e aic, asteptand sa se intoarca.
Dar am invatat un lucru: dragostea nu e inocenta; are dinti cu care musca si ranile nu se mai vindeca niciodata.
Mi-ai intins o mana de pastile. " Ia-le, o sa te faca sa te simti mai bine... "
Fiecare cu regretul lui, nu-i asa?
De fiecare data cand am zis ca nu mai pot sa continui, am facut-o. Asta inseamna ca voiam sa fiu aici. Ce altceva ar putea sa insemne?
Am zis ca pot sa fac ce vreau sa fac, atata timp cat o fac bine.
Din secunda in care ne nastem, incepem sa murim. Deci, noi nu traim; noi murim.
Ador cand ochii tai se inchid, si gura ti se deschide incet.
Raman dealerul tau preferat de emotii.
M-am indragostit de bataia inimii tale cand mi-am pus capul pe pieptul tau.
Am o masina de vise, iar eu sunt un adevar intr-o lume de minciuni.
Hai o noapte in Sinaia, sau in Brasov.
Las in tine doua gauri mai de sentimente.
Da-mi aripi de ceara.
"Fetele bune ajung in Rai, dar fetele rele ajung unde vor. Tine minte asta."
Da, tin minte.
Mama, nu stiu unde am plecat, dar nu ma cauta si fi sigura ca daca ma intorc, am sa ma intorc mai puternica.
Imi cer scuze ca miros a tigari cand tu vrei s mirosi trandafiri, imi cer scuze ca am ochii injectati cand tu vrei sa te uiti in ei, dar stii, atunci sunt cei mai sinceri ochi pe care ai sa vezi Imi cer scuze ca am cicatrici une vrei tu sa pui mana. Dar stii care e chestia? Nu stiu cum sa am grija de mine in alt fel decat sa ma distrug.
Cea mai grea parte cand ti-e dor de cineva e cand persoana respectiva e langa tine, si deja ti-e dor de ea.
Daca vrei, hai sa stam la un ceai impreuna si sa-mi povestesti tot ce s-a intamplat pana acum. Poti sa stai cat vrei, sa vorbesti cat vrei.
Nu o sa uit ce mi-ai spus nici daca o sa fim fiecare pe filmul lui.
Ce nu stim despre noi, sa ne spuna anii.
Cand ma uit la tine, si tu te uiti la mine, vad ceva. Ca si cum ar fi ceva mai mult, ca si cum ai simtit ceva, dar nu imi spui. Cand ne uitam unul la altul, chiar si cand nu era nimic mai mult decat prietenie, era de parca aveam o conexiune instanta. Si stiu ca nimeni nu intelege, in afara de mine si de tine, dar imi place asa. E ca un secret al nostru. Si am momente in care nu vreau decat sa ma uit la tine, pentru ca atunci cand stam in liniste, spunem extrem de multe.
Unii oameni devin tristi mult prea repede. De parca s-ar naste asa. Fara niciun motiv anume. Se invinetesc mai repede, plang mai usor, se retrag mai repede, si par ca s-au nascut tristi. Si stiu asta. Sunt unul din ei.
Dar tu... a fost altfel cu tine. Esti altfel.
