Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

miercuri, 17 iulie 2013

Dependenta.




Daca as putea sa devin, macar pentru putin timp, tu, as face interiorul mintii tale sa fie confuz.
Si poate ca as distruge unele lucruri de acolo.
Daca tu suferi din cauza gandurilor tale, si daca eu as putea sa fac asta de neinteles, daca as putea sa pun totul in cuvinte...
As ramane cu speranta ca poate nu ai face nimic, nu ai renunta.
Daca crezi ca nu poti sa crezi in tine, poti sa  mori.
Ador momentele de genul asta.
Le-as face in fiecare zi.
Uras ce vad cand ajung aici.
Cumva, chiar urasc.
Drumul pe care mi l-am am facut singura, si drumul pe care am mers pana acuma.
Ador momentele de genul asta.
Urasc momentele de genul asta.
Sunt fericita cand ma gandesc ce o sa vina.
Sunt trista cand ma gandesc ce o sa vina.
Momente ca astea sunt dureroase, dar imi plac.
Prezentul continua, si poate deja pot vorbi de o zi de ieri.
Daca ma impiedic de pietre si cad, o sa ajung sa urasc si sa distrug totul.
O idee ca asta e dureroasa, dar o iubesc.
Urasc totul.
Asadar, iubesc totul.
Sunt vie.
Ma bucur ca sunt vie.
Azi,
Ieri,
Maine..

Daca as distruge totul, si as fi singura ramasa pe lume, mi-ar fi frica.
Nici macar nu vreau sa ma gandesc la asta.
Dar imi plac ideile astea..
Asadar, le urasc.

Trimiteți un comentariu