Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

sâmbătă, 13 iulie 2013

Am vrut

Voiam să mă faci să mă simt frumoasă în noaptea aia. Atât. Dar nu am primit ce voiam. Poate că asta m-a deranjat cel mai tare, nu neapărat că nu mai mă băgai în seamă. Voiam să mă iubeşti aşa cum ai făcut-o până acum... Poate că acum mă chinui să-mi ţin capul sus, când mintea mea e plecată. Sau poate că doar mă ţin de promisiunea pe care am făcu-o acum prea mult timp unei persoane mult prea dragi : că o să las viaţa să aleagă, sau să mă aleagă, să mă trăiască aşa cum a făcut-o şi până acum, că nu o să mai cred în oameni.. "Cine te-a rănit, de nu mai crezi în oameni?"    Nu mai am timp să mai aştept să se schimbe ceva, poate că nu mai am timp să trăiesc, să o fac aşa cum voiam eu.     Aş da orice să fiu cu tine acum, să nu-mi mai beau cafeaua singură, să-mi ceri o ţigară, să îmi asculţi muzica, chiar dacă nu-ţi place, să fi tu, pur, gol de orice fel de secrete, gol de minciuni, gol de sentimente de repulsie, gol, pur, inocent, așa cum erai când am venit la tine, chiar daca nu ştiam cine eşti, chiae dacă nu ştiu nici acum, 3 ani şi ceva, de ce am venit la tine...  Cred că ceva din mine o să te iubească mereu, ceva o să îţi ducă sorul mereu...

Trimiteți un comentariu