Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 17 decembrie 2012

De la capat

Portocale,vin fiert, sperante pierdute, nopti nedormite...
Stiu ca doare, tocmai de asta te rog sa ramai in picioare.
Stim ca o sa plec. Nu mai pot sa stau.
O sa ma duc departe...
Mai stai o noapte....
Mai ai o noapte...
A picat cortina si simt cum imi creste adrenalina..
Trebuie sa avem acelasi nume, sa traim in aceeasi lume, sa pot sa fiu de ajuns pentru ce esti tu.
Vad visele altora si viitorul lor.
Nu ma trezi acum, cand pentru lume eu dorm oricum.
Cand o sa dispar, o sa fi speriat, dar nu o asculte nimeni pentru ca nici unui alt om nu o sa ii pese.
Uita tot ce am gresit si lasa-ma in urma.
Nu te teme...
Inima mea a batut destul.
Nu am fost niciodata perfecta, dar nici tu.
Pastreaza-ma acolo, macar sa fiu mereu cu tine.
Ma prefac ca o sa poata veni cineva sa ma ajute sa ma salvez de mine insumi.

Sunt un dezastru si tu sti asta.
Omor timpul putin mai repede in speranta ca o sa te vad.
Nu pot sa spun ce nu stiu.
Obsesie, dependenta, sinceritate, mila, parere de rau, schimbare?

Niciodata...

Niciun comentariu: