Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

duminică, 9 decembrie 2012

.

O sa-mi plangi, pana cand te intorci la mine.
Nu conteaza de cate ori mi-am dorit sa fiu mai puternica, nu  pot obtine acel ideal spre care tind cu mainile astea.
Inima, corpul, amintiri, imaginatie.
Totul s-a dus dracu.
Daca inca mai pot sa simt durerea, inseamna ca o sa ajung mai puternica.
Si chiar daca nu ar fi asa, tot m-as bucura de fiecare urma de durere.
Nenumarate dorinte...
Mi-am trait viata si am fost inselata de emotii si sentimente.
Am aruncat toate lucrurile astea de care nu mai aveam nevoie, am platit pentru durere si sacrificiu, dar nu o sa mai fac aceeasi greseala iarasi.
Nu vrei sa-mi spui care e rostul timpului?
Un sens artificial de a exista...
Da...
Cam atat.

Niciun comentariu: