Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 12 martie 2009

Zambetul

Lasa-te purtat usor de atingerile de cristal pe care le simti pe obraz..cazand apoi spre buze si gat.
S-au oprit. Te trezesti si realizezi ca ai visat. Ai visat din nou. Te freci la ochi si te intrebi unde ti-e telefonul .
Il gasesti si vezi ca ai intarziat . Uiti de cafea si toate cele . Iti aranjezi parul rapid , te machiezi , te imbraci si pleci.Mananci pe drum.Te opresti la rotiserie in centru si iti iei ceva.
Lumea te cearta ca ai intarziat si tu promiti sa nu se mai intample.
ceva cotidian..
Apoi..vi la mine acasa si ma scoti afara. Eu te iau de mana si coboram scarile inguste de la 3 la parter. Iesim afara si zambind ciudat ne uitam unul la altul. Ai ochii albastrii , stiu , dar iarna asta au avut ceva special..
Doua zile mai tarziu , din nou. Ai venit la mine ,dar nu mai erai asa de fericit.


''
- ce ai?
- nimic..
-zii!!!
-nimic !!!!

-scuze...
-of , nu iarta-ma. nu am vrut sa zic asa. scuze. ane , iarta-ma.
-mariuse..
-da.
-taci!
ma aplec spre tine si te sarut si iar imi zambesti "
Mi-e dor de clipele astea. Dar vreau sa stiu ca nimic nu e daramat de timp si ca tu esti tot aici.

Trimiteți un comentariu