Nimic

”E sfârșitul lumii, Morcoveață. Și nu ai simțit pic de chin. Nu ai simțit nimic sublim și mi-e frică de mine și de tine. Nu te ascunde și fă tot ce vrei tu, nu te împiedica de umbre. Lasă meduzele în pace. Îmi fac bagajele și plec, promit să nu te mai las niciodată, că o să te iubesc mereu. O să fi un accident, o să iubești dar o să fii copilă. Sătulă de amăgire și scheme. Sătulă de oameni, pentru că tu crești printre străini și vezi cum mor oamenii Ții toate primăverile în stomac, e vina lui, ai dreptate. O să mergi printre șoareci și fantome, din prima zi de liceu. Mi-ai promis că o să altceva în afară de bascheții de boschetară și că nu faci catrene. Ai văzut dincolo de nori. Ai ajuns o casă bântuită și te înțepi mereu. Ai niște impresii, lecții ale vieții, te mănâncă viermii și visele mănâncă libertatea zilei de mâine. Te dai jos din taxi și totul e toxic. Dacă nu ai de zis nimic deci ești o glumă. Ceilalți nu te-au ajutat deloc, când încercai să te omori de tot. În locul tău n-aș spune nimic, chiar dacă îi ajuți pe cei care încă nu au ajuns. Nu vorbesc cu tine, nu știu destule cuvinte. Ai scris multe rime și cuvinte, și Dorel tot nu a înțeles. Mi-ai spus să n-am încredere niciodată, dar dai bani cerșetorilor și-ți plâng ochii la piese de tot căcatul. Fiarele te strigă, și ești blestemată să zaci.  Te-ai legat de foc, dar nu te simți curată. Arzi cocaină și căpșuni. Asta era ideea ta ieșire romantică acum ceva timp. Bestia din tine toarce, și nu meriți nimic, Ai ajuns la concluzia că nimic nu e o concluzie. Infernul e timpul pierdut și omaenii sunt degeaba. Și somnul. Nu vrei să mai știi cum e lumea, și cautți timpul pierdut prost în cele 9 corpuri care dau naștere prozei scurte de prost gust. Ești singură și ai uitat de poziția de sclav.
Nu fura. nu regreta. Asta e cea mai bună încurajare. Știi cum ai început și cum o să se termine. Cuvintele înseamnă ce sunt, și el tot nu înțelege. Vrei nimic scris invers. Ai un spirit efemer și ești nimeni. Dacă ai știi ce vrei te-ai îngropa.„